Filmul, fotografia, melodia şi poezia de sâmbătă (23)

– adică de ieri.

1. Blue Valentine (2010)

Pentru cele care-şi ţin şerveţele aproape la filme şi care caută în aşa fel filmele încât să-şi scurgă câte-un strop de apă sărată, pentru romanticii idealişti şi pentru îndrăgostiţi de tot felul, pentru valentinieni şi anti-valentinii şi pentru oricine care vrea să i se confirme că dragostea poate dura mai mult de trei ani, dar tot o ia pe arătură la un moment dat. Un film bun de văzut în febra lui februarie, în miez de noapte. O poveste simplă, realistă, despre o dragoste care se opreşte. Una care a început brusc de altfel şi s-a continuat din nevoi, chiar de era şi iubire din plin în reţetă. Am impresia pe măsură ce încerci să-l înţelegi mai mult pe cel drag, ajungi să-l iubeşti mai puţin. Clişeistic încheind, o altfel de poveste despre un fel prea întâlnit de dragoste.

2. Şi poate de aceea

Nichita Stănescu

Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi…

până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.