mi-a spus cândva un prof drag, ce mă cunoștea mai mult din condei, că-s ca o ceapă. am râs. adică fac oamenii să plângă? sunt bună cu slănină și caș? put? nu! am multe straturi, dar, zicea el: deși e greu să ajungi la substanță, merită efortul, ai să te miri de ce vei descoperi!
Această postare vine ca o avertizare, deloc amenințătoare, desigur, în urma ultimelor mele crunte constatări. Poate n-ar trebui să mă destăinui în felul ăsta, dar uneori mai ajungi și la miezul cepei și, înainte să se strice și să o arunci, ar trebui să te oprești și să guști. Că a fost cale lungă și grea până aici, ai avut multe straturi de decojit și foarte multe pățănii de îndurat. Și poate chiar și lacrimi, chiar dacă ți le-ai abținut forțat, cum ar face un bucătar serios. Dar aici nu e vorba de cum se taie ceapa. Și nu de orice ceapă discutăm. E vorba de fata aia amintită și de Cărtărescu, cea pe care o găsești în stația de tramvai.
Bucățile alea de versuri s-au lipit de mine de prima dată de când am descoperit prin laptop că am și altceva decât proză de acest autor, iar poezia Femei mi-a sărit automat în ochi. Și, da, m-am regăsit mai bine decât în orice roman clasic cu doamne ale căror sentimente erau prea încâlcite și mereu neîmpărtășite. În câteva cuvinte, mai ceva ca-n horoscop, mi s-au explicat cam multe dureri.
Povestea stă în felul următor. Există fete bune, fete rele, fete pe care le vrei și fete de care trebuie să te ferești. Cine iese mai șifonat din povestea asta? Cu siguranță nu cel care își dă seama cu ce are de a face și dispare la timp. Mă aflu, și o zic, nu cu resemnare, ba chiar cu tristețe, în ultima categorie. Nu sunt violentă, nu fac rele, nu am crize și nici nu-s de speriat.
De ce totuși, ar trebui să te ferești de mine? Pentru că dacă reușesc să-ți intru la inimă, de cele mai multe ori o fac surprinzător de repede și stau acolo exact până la ultimul strat de ceapă când îți dai seama că fata asta e minunată ca prietenă, tovarăș de ieșiri, plimbări, dar nu sub clar de lună, iar de plouă, musai cu umbrelă separată. Nu-i fata căreia să-i cari bagajul sau s-o aștepți la gară. Că se descurcă și nu s-ar pisicii pentru atâta lucru. Iar de se întâmplă să se vaite, și poate să nu fie rar deloc, înseamnă nu-s tocmai minore problemele ce o pasc.
Fereşte–te să cazi din tine. E înălţimea de la care cel ce alunecă, iubito, aproape întotdeauna moare. Eu prefer să spun: ferește-te să cazi în tine, da.. eu, cea care meta-analizează, cea care a căzut de atâtea ori, dar nu e oare dragostea înălțimea pe care o cazi? … asta gângurea altcineva.
Ea e fata aia care nu se simțea în largul ei printre fete în liceu și, deși sărea în ochi multor suspicioși, chiar dacă nu bătea mingea, ci îi privea și râdea cu ei de pe margine, era mai mereu în preajma băieților. Și-a cules de aici o grămadă de buni viitori prieteni. Nu și foști, chiar de, uneori au fost momente când ei au văzut-o altfel, dar, fără s-o numesc înțelepciune, au știut să stea departe și să o păstreze doar așa, cum ar vrea oricine, ca pe o simplă și, de ce nu, foarte apropiată prietenă.
Femeile splendide şi femeile urîte sînt O.K. Fereşte-te-n schimb de fata obişnuitã, care, în blugi şi tricou stã, nici urîtă şi nici frumoasã în staţia de tramvai. Ea-i ca şi tine şi te aşteaptã.
Nu glumesc când îți spun să te ferești de fata asta. Pe lângă faptul că sunt mari șanse să o rănești când pleci luminat de calitățile ei pe care nu le aștepți de la o iubită, mai rămâi și tu, de ai ceva fărâmă de bun simț, cu un ușor iz de regret și ceva supărări ce nu trec tocmai ușor.
Fata asta știe să te asculte și te uimește cât îți pare de dragă după primele întâlniri. Nu prea știe ea să-și exprime sentimentele la început, dar le adună fără a-și da seama. Chiar de aceea rămâne cu o căruță de gânduri bune și fără oameni cărora să le împartă după ce dispar.
De regulă, oricât de diferiți ar părea, masculii vor lângă ei femei pe care să le protejeze, să le îndrume, să le învețe, să le ajute, dar și femei puternice, care să le stârnească… diverse. Nu le plac cele cu care pot purta varii discuții și care nu poartă tocurile suficient de lungi. De tricouri și blugi s-au săturat cu toții, dacă tot ești mai vorbăreață și poate puțin spirituală, măcar să fii sexy. Dacă nu ești chiar sexy, să pari nițel neajutorată. Dacă ești și frumușică și pisică, sa vorbești mai puțin.
Așa că, dacă poți să ai o vreme o fată de genul prin preajmă, să renunți la pisicisme, să accepți ce ai lângă tine și să te bucuri, foarte bine. Dar cred că-i greu. Nici mie nu cred că mi-ar prinde bine prea mult timp pe lângă o persoană atotștiutoare, cu gânduri prea bine definite și idealuri de țintit. Mi-ar fi, poate, dor de unele intrigi pe care numai jocurile dintre sexele astea strălucitoare le oferă. Că o gagică ce pleacă la 12 dintr-un birt și pe care nu reușești s-o agăți prin farmecul instant și ale tale cunoștințe despre sfârșitul lumii, nu-i prea ușor de suportat. Dar, totuși, te provoc, te crezi în stare? E vorba doar de fata cu care poți să ieși la o cafea, în fața căreia să-ți întinzi pe tavă sufletul și să încerci să o adori strat cu strat, ca pe o ceapă.
3 Comments