Am aterizat ieri, îndemnată de Cristina, la o întîlnire cu niște jurnaliste-bloggerițe din Franța. Asta a fost în Cuib D’arte, un loc unde, deși am fost doar de două ori pînă acum, eu mă simt foarte bine. Unde mai pui că au și Dr. Pepper. Iar încăperea unde a avut loc întîlnirea e minunată. Cînd am întrebat în ce limbi o să vorbească, eu avînd o franceză spartă-n cap, mi s-a spus că fetele vorbesc și spaniolă, turcă, iar pînă să spună și de engleză mi-a picat jumătate de față. Dar cam atît despre ignoranța-mi.
Întîlnirea a fost mai mult decît interesantă, chiar productivă și mi s-a părut că asist la adevărate dezbateri, nu simple discuții banale. Ideea era să împărtășim ce cunoștințe avem despre bloguri, ce facem noi cu blogurile noastre și ce viziuni avem despre acest mediu și nu numai. Fetele, împreună cu încă vreo 40 de oameni, scriu pe blogul Bondy Blog, blog franțuzesc despre comunitatea din Bondy care tratează diverse aspecte la nivel local: ce îi supără, ce nu le merge bine și de ce etc. Ca un blog personal, doar că-i proiect colectiv și poți observa mai multe viziuni, plus că pare util și pentru străinii care vor să treacă o vreme prin orașul respectiv.
Fetele de la Bondy Blog vor să facă și un Bondy Blog Timișoara pe care eu personal îl aștept cu interes și cu pana pregătită pentru că mi-ar plăcea să scriu acolo din cînd în cînd, doar am cerințele: puțină pană, puțin spor, sunt și nouă-n Timișoara, deci observ mai repede și cu alți ochi ce se întîmplă în jurul meu.
Bun, în altă ordine de idei, la întîlnire ne-am așezat la discuții frumoase. Ne-am prezentat cu blog, cu trafic, cu ultima postare, ocazie cu care am aflat că mai nou, bloggerii cînd se prezintă nu-și zic numele prima dată, ci adresa blogului, cam ce cred ei că îi identifică. După asta, avînd printre noi un blogger român suficient de cunoscut și apreciat și toate alea, au început intrigile. Noi, serioși, firești, cu toate în regulă, francezii tot mai intrigați. De ce? Păi, odată ar fi conținutul blogului pe care vor să-l facă aici. Sunt mulți bloggeri în Timișoara și la fel de multe păreri și întîmplări, unde mai pui că-s și foarte multe personale, deci noi am cam aduna ce vor ele pe un blog, doar că pe mai multe.
Singura diferență e că proiectul acestora e colectiv. Și aici am ajuns să ne întrebăm cine va citi acest blog? Nu știu cît de mult și-au pus ele problema publicului, considerînd că totul e web, dar cînd începi ceva de genul, trebuie să ai un public țintă, credem noi, oricît de generalist ți-ar fi proiectul. Ele n-au particularizat atît de mult această chestiune, au spus că da, sunt românii și francezii cei care vor citi, pentru că și blogul o să fie bilingv. Cred că audiența nu se rezumă numai la publicul care crezi că o să te citească în funcție de ceea ce postezi, dar și la cel care speri să te citească.
Bloggingul francez și cel românesc sunt destul de diferite, toata întîmplarea mi-a amintit de capitolul din licența mea despre bloguri, unde am trasat și eu niște diferențe vizibile între blogul european și cel american, iar noi am cam preluat cel de-al doilea model. Din pragmatism, ca să profităm, că ne vrem profesioniști sau chiar pentru că putem vedea în asta o profesie, nu știu, că-s tare împărțite părerile. Dar dacă tot e Internetul unealta viitorului, iar publicațiile devin tot mai online și-s tot mai puțini angajați să scrie, iar alții, care au un blog personal și au devenit cunoscuți cu ajutorul lui, lumea îi crede, înseamnă că nu-i tocmai greșit să și profite din asta.
Nu poți să-nchizi ușa în botul unei companii care vrea conținut la tine pe blog. Iar acest lucru nu trebuie musai să-ți schimbe ție păreri și să te facă să postezi lucruri cu care nu ești de acord. Așadar, noi îi numim idealiști, deși ne-au explicat că și la ei sunt bloggeri care fac bani din blog, dar problema lor se îndrepta înspre transparența de care noi uităm și le cam dau dreptate. Că ține de cultură faptul că noi știm că cititorii își dau seama dacă un post e sau nu plătit, dar tot e mai fair să scrii tu asta. În cealaltă parte, ei consideră că definiția nostră dată blogging-ului este foarte business-like.
Be First to Comment