Mesaje FITS

Nu toată lumea adoră teatrul, mulți preferă filmele, că le pot urmări și acasă, în liniște. Mie îmi place să merg la teatru, la Sibiu mergeam și când nu era festival. Dar în perioada FITS, sibienii și cei ce vin în acest oraș, nu au parte numai de teatru. Radu Afrim spunea în urmă cu vreo doi ani că Sibiul este un fel de Rio pe perioada festivalului. Nu un Rio simplu, ci unul în straie de carnaval.

Adevărul e că centrul Sibiului e invadat de spectacole de stradă care te trimit într-un alt tărâm. Ai ce vedea toată ziua și orice om cu orice gust va fi încântat. Perioada 27 mai – 5 iunie nu este una de petrecut în casă, fie caniculă sau ploaie.De asemenea, organizatorii sunt tot mai neconvenționali, precum și spațiile pe care le aleg pentru spectacole. De la clasicele săli de teatru, la halele uzinelor cu care ne-au obișnuit, tramvaiul Popescu, cluburi, scene în aer liber (cu concerte, da), parcări, supermarketuri, librării… cam peste tot dai de suflarea teatrului din toată lumea.

Am aflat de la Ruxa câteva curiozități despre FITS!

Ar fi afișul pe care vi l-am arătat deja de ieri, un fel de afișul afișelor, cel ce le grupează pe toate, începând cu 1994.

Un alt lucru interesant ce a venit pe căi virtuale este reprezentat de mesajul transmis de fiecare ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, începând cu 1995.  Acestea sunt: 

Toleranţă – 1995
Violenţă – 1996
Identitate Culturală – 1997
Legături – 1998
Creativitate – 1999
Alternative – 2000
Provocări – 2001
Punţi – 2002
Mâine – 2003
Moşteniri – 2004
Semne – 2005
Împreună?! – 2006
Next – 2007
Energii – 2008
Inovaţii – 2009
Întrebări – 2010
Comunităţi – 2011

După cum am mai spus, particip la festival din 2008. Am ratat ediția edițiilor, din 2007, cu Faust-ul proaspăt, dar între timp am văzut piesa de două ori și am aflat că festivalul a crescut de la an la an.

E drept că era măreț și înainte, dar atunci s-a produs o explozie și o deschidere înspre activitățile culturale. Am fost, așadar, încărcată de energii în 2008 când am apreciat și am participat mai mult la spectacolele de stradă.

Apoi, în 2009, le-am îmbinat și am urât sesiunea, căci voiam cât mai multe inovații. În 2010 m-am întrebat cum mi-aș putea face timp să merg la cât mai multe spectacole indoor și am reușit.

Anul acesta o să mă integrez în comunitatea celor care vin din alt oraș pentru teatru, că nu mai e la mine acasă, și scriu pentru online despre festival. Cum să te plictisească dacă în fiecare an e altfel și parcă tot mai bun?