Nişte observaţii

…banale, de zi cu zi, sărite-n ochi aiurea-n tramvai.

1. Hardcore

Sar grăbită de pe trotuar în bus, îmi caut un loc, nu găsesc loc, m-aşez lângă ceva de sprijinit şi-apoi îl văd. Un puşti la vreo 17 ani, cu părul puţin mai scurt decât al meu, blond, cu flash-uri ce îi înlocuiesc lobii urechilor, cu privirea pierdută, deloc emo, mai degrabă îl miros că ar căuta să pară sexy.

La 3 minute de staţia de coborâre se avântă grăbit spre ieşire, se opreşte în faţa mea şi îşi prinde mâna de o bară de sprijin. În următoarea clipă în ochi simt că-mi intră ceva ce înţeapă cu putere. Pe degete, pe alea patru degete prietene, avea tatuat cu litere stilizate într-un mare fel, cuvântul hard.

Observ, zâmbesc în mine, dar mi se alungeşte un colţ trădător al gurii. Observă, iar ca să mă ajute să transform zâmbetul ascuns în rânjet, face o figură de plasticman, scărpinându-se cu mâna nepotrivită, adică cealaltă, pe umărul dinspre mine, ca să văd continuarea tatuajului, bineînţeles… core.

asa, doar ca altfel

2. Like a boss

În liceu, era elevul ăla speriat de care râdea toată lumea. Degeaba avea o figură inteligentă şi chiar era deştept cu carul, îl dădeau de gol slăbiciunile. Pe lângă asta, era şi foarte slab. Într-o clasă cu prea mulţi băieţi, n-a prea avut scăpare, era calul lor de bătaie, fie că era bătaie cu mâncare, iar el era mereu la mijloc, fie alte întâmplări.

Îl vedeam pe hol, când mergeau toţi în laboratorul de informatică. El era cel care rămânea mereu la coadă, responsabil cu încuiatul uşii. Prea uşor nu cred că i-a fost, e o perioadă critică, iar colegii săi au cam profitat de liniştea pe care el încerca să o găsească.

L-am văzut de curând într-un bar şi pe stradă. Are cioc acum, dar şi o doză serioasă de încredere sau cel puţin aşa pare, merge ţeapăn, nu mai aşteaptă lovituri la orice pas. Dog days are over. M-a amuzat să-l văd într-un birt la o masă, stând întins pe scaun like a boss şi aruncând priviri plictisite. Ba chiar i s-a adunat şi-un strat de burtă. Mândru om. Banatu-i fruncea! Totuşi, îmi plac oamenii care îşi lasă într-un pod, departe, sechelele, pun piciorul în prag, se scutură şi pun preţ pe ce au în cap.

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *