În ultima vreme nu e zi să nu văd câte un homles pe străzile pe unde trec. Ori îmi aleg eu aiurea rutele, ori chiar sunt peste tot, cert e că situația nu face decât să mă întristeze.
Nu e vorba de acei cerșetori care poate, unii din ei, o duc mai bine decât unii dintre noi, când merg acasă de la muncă. Eu vorbesc de o altă categorie, de cei care parcă nici nu îndrăznesc să cerșească sau care vând te miri ce sau poate își pun talentele pe tavă pentru niște bănuți, apoi se retrag prin ceva case de carton.
Sunt cei care, dacă îi bagi prea mult în seamă, încep să se descarce. Sunt aceia care urlă pe străzi sau pur și simplu vorbesc singuri. Unii pot avea textul pregătit, numai bun de stors o lacrimă, un timp prețios și poate ceva bani, alții vor doar să vorbească cu cineva, iar de majoritatea te ferești, spunând în mintea ta că “e nebun”. Dar sunt unii cu poveste. Un exemplu pe care-l știe deja toată lumea e tipul cu vocea de radio.
Eu vreau să înșir câțiva homleși observați de-a lungul timpului, oameni normali, cu o soartă aparte pe care sunt sigură că nu și-au dorit-o. Undeva, le-a dat cu virgulă, undeva au cedat, probabil s-au izolat, iar la ieșire erau deja pierduți. Sau!
Homles absolvent
M-am sprijinit pe marginea balconului de la cămin cu gândul trist că e ultima dată când îmi beau cafeaua în acel colț. Din spatele căminului am văzut venind o umbră. Era umbra unui absolvent, avea tocă, iar haina-i părea o robă grațioasă. N-a durat mult până să-l văd pe cel pe care mi-l imaginam deja drept un fericit tânăr absolvent.
Doar că era un homles, cu hainele rupte, atârnând, cu-o plasă încărcată de la tomberoanele din spatele căminului. Deși vai de el, acesta pășea delicat, cu grijă și își ținea capul drept, cap pe care trona mândră, toca vreunui absolvent care n-a vrut-o pe post de amintire. Imaginea de homles absolvent (sau absolvent homles) m-a lovit ca un buzdugan venit dintr-o poveste urâtă.
Mi-am imaginat automat o întreagă istorie a omului, cum că ar fi fost cândva student eminent, că soarta i-a dat palme și c-a fost prea slab să se ridice, iar că toca aceea o poartă acum din nostalgie, nu din mândria de-a ține pe cap un carton frumos ambalat.
Hari, homles cu flori de vânzare
Pe Hari îl vedeam mereu pe străzile Sibiului. Nu puteam să nu-l observ când ieșea nervos din supermarket și vocifera de toate fără răspuns. Hari cumpăra dimineața flori din piață și le vindea prin centru. Cele mai frumoase flori! Le ducea pe la terase, prin baruri, cafenele, știa mereu când să apară la masa unor îndrăgostiți.
Da, știu, sunt deranjanți ăștia care vin cu flori prin birturi, mai ales când vin câte trei copii la interval de câteva minute, cum am pățit în prea multe seri la terasele din Unirii. Hari, cu privirea lui blândă și prea trecută prin viață, nu insista. Știa unde să meargă, știa dinainte cine vrea o floare.
Despre “florarul second-hand” am aflat mai multe când am fost rugată de o prietenă ce scrisese un reportaj despre el, să-l fotografiez. Am stat la pândă o după-masă întreagă. Știam pe unde se plimbă, dar nu îi știam întocmai orarul.
Când l-am văzut grăbit, am alergat cu aparatul după el ca să mai prind puțină lumină pentru fotografie. Ne-am așezat pe o bancă, i-am spus de ce am apărut ca o vijelie și, până să-mi trag sufletul și să-l trag în chip, omul a început să-mi spună povești infinite despre viața lui. Dar mai multe despre el, în reportajul scris de acea prietenă.
Viața e jenantă
Tot la Sibiu, de data asta pe lângă cămin. Stăteam cu o prietenă în fața căminului pe bancă, când apare Marcel, cel mai tânăr homles ce bântuia prin zona aia. Marcel părea un om deștept, ne-a vorbit cu respect, avea trăsături frumoase și n-am îndrăznit să-l întrebăm de ce e în situația asta. Ar fi fost oricum penibil. Marcel ne-a cerut o țigară și și-a cerut iertare pentru îndrăzneală, a spus că e jenant, după care… ca un filosof cu-al său aforism, ne-a spus: “Nu doar eu sunt jenant, ci viața e jenantă!”
Nu mai pot să zic decât atât:
There are a million little strings attached to every choice you make; you can destroy your life every time you choose.
De aici.
*folosit-am forma asta
3 Comments