Karma

de același Alex Petrescu

Il tineam in palma stanga pe Chronos,
Beat de plictiseala, ratacit in propria-i scurgere;
In palma dreapta tineam doua clipe vesele,
Saltand ca fulgi de jar ce fug de-a focului vapaie…

Si mi-a obosit mana – mana dreapta, culmea!

Uimit am inceput sa ma intreb de ce e “sange” un cuvant asa de rosu,
Cum arata partiturile tacerii, cine e vamesul la granita dintre specii,
De ce nu ne nastem batrani, daca pestilor li se face sete
Si ce vede, cand se priveste in oglinda, singuratatea?

Mi-au raspuns niste voci… Cred ca erau doctori.