După cum vă anunţam săptămâna trecută, vineri am avut parte de folk în Cetate, în ritmuri de iarnă.
La evenimentul caritabil de la Teatrul de Păpuşi “Prichindel” s-au adunat aproximativ 100 de oameni, au cântat 13 voci, ne-au amuzat 6 actori de la Skepsis, s-au dat nu-mai-ştiu-câte-dar-destul-de-multe-şi-interesante premii la tombolă, 4 bloggeri prezenţi (care-au fost şi la festivalul de folk din toamnă), dintre care doi spectatori grăbiţi dar interesaţi (Marius Rusu şi Makavelis), unul cântăcios (Feri Teglas) şi-un marţian, bineînţeles (fata de la bilete). Şi s-a adunat o sumă frumuşică pentru Ana Maria Salcu. Nu spun cât, dar au fost multe persoane care nu s-au limitat la a plăti doar biletul de intrare. Ba unii au venit doar pentru a lăsa bani, fără să mai rămână la spectacol (pierderea lor).
E drept, a fost cam frig şi recitalurile lungi, dar plăcute. M-am bucurat să văd că Fane n-a cântat singur, ci cu-a lui Ţâmbur, şi că şi aşa, l-au ajuns emoţiile şi a spus că Luna, melodie pe care au interpretat-o, a ascultat-o prima dată acum 3 sau 4 ani la acelaşi festival (care, repet, a ajuns la a III-a ediţie). A cântat apoi Laura Todică, pe care o ascultasem şi la Ziua de Mâine, fata care cântă despre cai.
Au urcat apoi pe scenă Cristina Baca şi Marius Smărăndoiu din Sibiu, despre care unii zic c-au fost senzaţia serii, eu nu mă pronunţ, pentru că n-am reuşit să-i ascult foarte mult. Totuşi, mandolina lui Marius a făcut plăcută plimbarea pe ritmuri irlandeze şi de prin sudul Italiei. După ei a cântat Filip Dan Robert din Cluj-Napoca (pe care l-am ascultat prin noiembrie la Ceainăria La Port), apoi Adi Mitescu şi Puiu Bretoiu din Teiuş, iar prima parte a recitalului a fost încheiată de un blogger cu-o chitară, Feri Teglas din Mediaş.
Cei de la Skepsis şi-au adaptat pantomima la câteva secvenţe scurte şi amuzante, apoi au fost împărţite premiile pregătite pentru public (din partea fundaţiei Inter-Art), iar pentru cei care au rămas pentru a doua parte de cântări, au apărut pe scenă cei de la Plus Noi şi Marius Popa.
Mai degajaţi şi parcă mai grăbiţi ca de-obicei, aşteptaţii demidulci, au mai gafat-o pe alocuri, dar orice s-ar întâmpla, cel puţin unul dintre ei a dovedit că are mereu cuvintele la el şi ştie cum s-o-ntoarcă, nu degeaba-i filosof. Padre a avut nişte intervenţii aşa spirituale, că nici nu am mai simţit lipsa poeziilor rostite de el înainte de unele melodii.
Aşa cum a spus şi el, la un astfel de eveniment, invitaţii n-au stat deloc pe gânduri când au fost chemaţi să participe, au venit şi au cântat cu drag şi cu speranţa pe care-am avut-o şi noi, cei de pe margine, cei din sală, că ne-am adunat pentru o faptă bună, al cărei rezultat sperăm să-l primim cu zâmbetul pe buze.
6 Comments