Am pornit azi grăbită din cuib. Republicii e lungă și noduroasă și cafeaua mea era to go. Se pare că și to pour, că după doar câțiva pași m-am trezit cu trei pete cochete pe haină. Mă gândeam ce bine mi-ar fi prins un tricou de schimb.
Tricoul a venit după mai puțin de o oră exact din locul unde mergeam. Apoi încă două. Ajunsă la final de agendă, am început să caut colțuri pe care să-mi mai notez una-alta. Ce-a venit imediat spre mine? O agendă.
După o zi cu cură de pufuleți, ce-am primit azi? Un prânz la un restaurant japonez. E drept, când am văzut supa, m-am simțit nevoită să fac ceva ce rar fac, spre rușinea mea: să-mi spun rugăciunea înainte de masă. Felul doi sau ce-o fi fost, a curs mai bine.
Ideea e următoarea: cere și ți se va da sau măcar îndrăznește să nu catastrofezi când ți se-ntoarce fusta-n cap pe stradă, ci să-ți schimbi direcția gândului.
Și nu, nu dezvălui THE SECRET acum, ci doar scurte și mărunte experiențe care m-au bucurat azi și m-au făcut să nu observ nici cu coada ochiului vremea furtunoasă.
3 Comments