De ceva timp încoace, nu există ediție a festivalului de teatru fără spectacole japoneze. În anii trecuți chiar se numărau printre spectacolele cheie. Unii ar spune că și anul ăsta, un spectacol din Țara Soarelui Răsare, și anume “Floarea de lotus”, spectacol modern de teatru și dans, ar putea concura pentru titlul nescris de cel mai bun spectacol.
Probabil acele persoane cunosc cultura japoneză atât de în profunzime, încât n-au adormit ca mine la spectacolul de la Teatrul Gong. Și pe mine m-atrage cultura japoneză, însă n-am asimilat așa multe informații și mai ales trăiri, încât să pricep ce-a fost ieri pe scenă.
Ce mi-a plăcut la Floarea de Lotus
* când a apărut artista pe scenă cu o oglindă prinsă de față, cu figura ascunsă, acoperită de un val de public, ca un fel de îndemn să ne uităm la noi, în ochii noștri, înainte de o călătorie spre sine.
* mișcările scenice din această primă parte au fost chiar interesante;
* expresiile feței – măștile naturale stârnite din cele mai profunde emoții – mai cu seamă suferință;
Minusuri:
* timpii morți sau în care neuronii mei s-au odihnit;
* n-am priceput mare lucru și de-aia textul meu despre spectacol arată în halul ăsta;
* deși la început era plină ochi sala, pe parcurs lumea s-a cam retras.
Ideea spectacolului am prins-o din zbor de pe pliant (traduc/adaptez nițel):
Floarea de Lotus, un spectacol modern, are la bază ideea naturii și imaginea lumii prin cultura japoneză. Principiile expresiilor fizice țin de ideea “Fumi”, care înseamnă “două lucruri sunt unul”, care, filosofic, reprezintă o contradicție. Natura și umanitatea, inima și corpul, alte lumi și lumea reală… precum și viața și moartea, pot fi considerate uneori drept un singur lucru.
Be First to Comment