Treceam azi prin centru și la colț de corso o văd iar pe tanti cu florile și iar cu un polițist lângă ea, încercând să o “hâșâie”. Până să traversez, polițistul pleacă. Nu m-am putut abține și-am întrebat-o dacă iar au treabă cu ea.
Iar, domnișoară, dar i-am spus că n-am unde să stau, ce-ar vrea, să stau la colț de stradă cu mâna întinsă, asta-i munca mea. Peste drum e prea cald ca să stau acolo, dacă asta vor, mă mut acolo. I-am zis și lui că acum câteva zile a venit un domn și mi-a dat 50 de lei, dar n-a cumpărat flori, a zis că poate vine cu nevasta și cumpără atunci. Am încremenit, n-am mai fost în stare să zic nici mulțumesc. Apoi a venit cineva la mine și mi-a zis că ăla era Boc. Nu știam cine-i Boc. A zis că e primarul. Celorlalți polițiști am uitat să le povestesc. M-au întrebat câți ani am. Le-am zis că-s din 1920, să calculeze singuri. Dar să vezi, domnișoară, că atunci, când am apărut în ziar, a doua zi a aflat până și o strănepoată care e la doctorat în Germania, îți dai seama?
Tanti cu florile de la colțul străzii din centru își cultivă singură florile în grădină, dar mai și cumpără, “că nu-s toate așa colorate”. Cei care nu au aflat despre ce preocupări mai au polițiștii clujeni, pot citi articolul din evz.
Be First to Comment