Preocupată sau prea ocupată să dau cu pana prin alte părți, am cam neglijat ozeneul. Deși poate părea că am așteptat să-mi prind urechile în okean, să dau o cursivitate postărilor, n-am făcut-o intenționat. Luni am avut o surpriză, de-aia venită exact în momentul în care te-aștepți cel mai puțin, dar și când nevoia e mai mare. Andana mi-a pasat Okeanul, care mi-a schimbat ziua.
Pe Adnana am cunoscut-o anul ăsta la Peninsula, când a fost foarte drăguță și mi-a cazat lucrurile în cortul ei, eu fiind homeless vreo două zile. Cred că singurul concert la care ne-am sincronizat pe-acolo a fost cel al băieților de la Travka. Și m-a ținut minte. Așa cum l-am ținut minte și eu pe Dan, cel la care a zburat okeanul ieri. Așadar, mă bucur că okeanul călătorește frumos și prin Cluj, chiar dacă a aterizat confuz, dar deloc stângaci. În geanta cu okeanul am găsit câteva surprize, pe lângă album: un pix și-un jurnal de călătorie.
Citind gândurile celor care au ascultat okeanul călător, am început să-mi fie și mai drag acest proiect de promovare a unui album, cu siguranță cea mai interesantă lansare de album de la noi. Și sper ca okeanul să ajungă teafăr la București pe 21 decembrie. Să ajungă cu paginile de jurnal pline de gândurile ascultătorilor “vindecați”. Să ajungă cu tot cu tigri și elefanți, așa cum l-am descoperit și eu.
*piesele mele preferate sunt “Okean” și “Continental”, pe care le-am agățat pe repeat, iar “Călătoare” a început să-mi placă mai mult după ce am auzit și varianta live.
Profit de blog și-mi notez și-aici mesajul către okean:
chiar dacă m-așteptam să zbori de pe scenă la mine, mă bucur tare, okeanule, că ai ajuns “peste munți din mii de stele”, în căștile mele, în momentul cel mai potrivit. După câteva ascultări, okeanul devine fluierul din picior și te-nvață “săritura-n înălțimi”, okeanul răsare de prin nămeți și face zăpada caldă. Okeanul te face să privești cu alți ochi chiar și orașele în care, aparent, nu mai e nimeni. Te face să le umpli de tine, săltând cu “vremea ocheadelor” în căști. Prin okean se simt secundele umane. Okeanul nu aliniază planetele, doar ți-o aduce mai aproape pe cea protectoare. Prin okean ajung pe marte.
Iar pentru mine marte înseamnă “acasă”.
2 Comments