Kai Brand-Jacobsen – O viaţă pentru pace

Când ai venit prima dată la Cluj şi ce te-a făcut să rămâi aici, să locuieşti aici?

Am venit prima dată în Cluj în decembrie 1997 pentru că trebuia să conving pe cineva să se căsătorească cu mine. N-a fost la întâmplare, ştiam deja pe cine vreau să conving. M-am îndrăgostit de oraş de când am ajuns prima dată. Călătoresc de când aveam mai puţin de 6 luni, am fost pe aproape fiecare continent, în mai bine de 90 de ţări. Şi nu ştiu ce e, dar are Clujul ceva. Am avut o conexiune romantică cu oraşul de când am venit prima dată. Îmi amintesc prima noapte petrecută la Cluj, am stat până la 5 dimineaţa povestind cu studenţii de la filologie despre literatură, politică, viaţă. Am vizitat facultatea, am ascultat profesorii şi a fost minunat. Am vizitat parcul… parcul mă ţine la Cluj, îl iubesc!

Ne-a vizitat într-o primăvară un prieten care trăieşte în Belarus şi a spus că acesta este oraşul iubirii, pentru că s-a plimbat prin parc şi a văzut numai cupluri.

Ce mă mai ţine în Cluj e faptul că în 2001, după câţiva ani de vizite şi de discuţii prin ţară, având foarte multe legături cu oameni din întreaga lume, am decis împreună cu câteva pesoane să dăm startul în Cluj unei fundaţii care să ajute comunitatea, dar care să lucreze şi la nivel internaţional. Aşadar, cu trei voluntari şi două computere, am creat PATRIR- Peace Action Resource Institute of Romania, care de aproape 12 ani a lucrat în fiecare zi, în majoritatea weekend-urilor şi în multe nopţi… pentru a ajuta şi contribui la consolidarea păcii.

Unul dintre lucrurile care mă ţine aici este să mă întâlnesc cu voi, să întâlnesc oameni din oraş cu care să am discuţii minunate, oameni care sunt vii şi interesaţi, care vor să se implice şi să facă lucruri, cum e organizaţia Little People, de exemplu, oameni cu activităţi proprii, voluntari.

Eşti mereu pe drum din cauza job-ului. Nu oboseşti? Ce te energizează?

Obosesc, dar devin apoi energic şi inspirat. Foarte mulţi oameni din multe locuri ale lumii mă întreabă lucrul ăsta. De unde îmi iau energia, de ce zâmbesc aşa mult? Sincer, iubesc viaţa, iar când mă uit în jur mă bucur de cât de incredibil de frumoase sunt lucrurile. Părinţii ne-au crescut minunat şi ne-au dat o mulţime de posibilităţi, însă energia mi-o adun din interacţiunea cu oamenii, din faptul că purtăm nişte discuţii mai profunde, nu de suprafaţă, şi schimbăm poveşti de viaţă, experienţe. Încă de când aveam 8 sau 9 ani am avut şansa să văd mulţi oameni din toată lumea şi să învăţ ceva de la fiecare. Totuşi, îmi place să am şi rădăcini, îmi place să fiu prezent în totalitate într-un loc. Sunt multe locuri din lume unde am rădăcini. Să stau sau să plec, amândouă sunt părţi din viaţa mea. Aş fi foarte fericit să stau aici şi să nu trebuiască să călătoresc, însă sunt suficient de norocos să le pot face pe amândouă.

Cum te împarţi între job şi familie? Reuşeşti să-ţi faci timp pentru tine?

Este interesant. Răspunsul ar fi că nu mă împart, pentru că nu există ceva distinctiv. Jobul meu nu e munca pe care o fac, ci este cine sunt, nu am acest job ca o responsabilitate, nu lucrez de la 9 la 5, ci este expresia creativă a vieţii mele, valorile mele, exprimă persoana care vreau să fiu în lume. Şi sunt norocos. Totodată, ca fiinţă umană, am întâlnit foarte multe aspecte ale vieţii din care am învăţat de-a lungul timpului. Sunt o persoană căreia îi place să stea cu o carte într-o cafenea, să stea cu prietenii la discuţii, să împărtăşească poveşti, să aibă conversaţii reale.

A fost totuşi o perioadă în care munca îmi răpea fiecare moment şi am călătorit mai mult decât de obicei pentru am avut multe deadline-uri. Ştiu însă că realizările mele nu se lasă aşteptate. De asemenea, uneori lucrez împreună cu soţia mea şi trebuie să găsim o cale pentru a crea un echilibru între muncă şi timpul petrecut împreună, bucurându-ne unul de celălalt. Pentru mine, uneori cele mai importante sunt momentele mărunte.

*

Kai Frithjof Brand-Jacobsen este membru fondator şi director al Departamentului de Operaţiuni pentru Pace al institutului PATRIR şi se ocupă cu medierea proceselor de pace, reducerea şi prevenirea violenţelor, infrastructuri pentru pace, traininguri, recuperare şi reconciliere post-război. Ca trainer, Kai a susţinut peste 200 de programe de training în 36 de ţări. Printre ţările în care a lucrat se numără: Afghanistan, India, Pakistan, Nepal, Sri Lanka, Cambodgia, Rusia, Cipru, Mexic, Somalia, Liberia, Sudan.

 Kai Brand-Jacobsen despre PATRIR

Institutul este minunat, este dezvoltat în cea mai mare parte de tineri, sunt 15-16 acum, dar putem ajunge la mii, deoarece atunci când avem un eveniment public sau facem ceva pentru comunitate, oamenii sunt foarte interesaţi şi vor să se implice. Provocarea noastră este să putem permite acest lucru, iar unul dintre lucrurile pe care încercăm să le facem acum este să devenim mult mai activi în comunitate. Ni s-a oferit 1 milion de euro pe an să mutăm institutul în Barcelona, dar nu am făcut asta pentru că suntem din Cluj şi suntem mândri de asta. Însă i-am ajutat să construiască un alt institut în Barcelona… suntem foarte mândri să lucrăm aici.

“Micul” institut de la Cluj-Napoca, fondat în 2001, a câştigat în 2011 un important premiu pentru pace, la nivel internaţional. Este vorba de World Vision International Peace Prize, care le-a fost înmânat la Parlamentul României.

Surse foto: Kai Brand-Jacobsen, arhivă personală.

Articol publicat în Revista Bulevard

Pages: 1 2