Shouldn’t we hold out for the person who doesn’t just tolerate our little quirks, but actually kind of likes them?
Pentru orice el:
Dacă se întâmplă să ți se aprindă călcâiele și ce mai vrei tu, prea repede, e semn de întrebare. Iar faptul că “are ea ceva anume”, nu e tocmai un răspuns. Nu e prima dată când aude că ea e fata aia pe care o scoți la o cafea. De multe ori, replica venea servită cu “mai bine să rămânem prieteni”. E povestea ei. Dar de cele mai multe ori o aude înainte de scântei și un entuziasm nebun.
N-are rost să te arunci aiurea dacă știi că îi vei aminti mereu de o palmă și o vei lovi pe neașteptate. Chiar dacă e sceptică la început și nu-i pricepi mesajele nonverbale, nu înseamnă că nu coace ceva. Ceva de bine. Ceva ce la tine se stinge pe nesimțite. Cel mai greșit e să-i arunci pastila că așa ești și take me as I am, atâta timp cât tu începi să-i cauți defecte, să i le expui pe cele mai absurde, găsite peste noapte și mai ales, atâta timp cât tu nu ești în stare să o accepți așa cum e. Reciprocitatea nu e o vorbă goală, chiar de apare cu hainele rupte și e oricum un element important din orice tip de relație.
Iar când egoismul întrece cotele bunului simț, când nu-ți pasă nici măcar, de exemplu, care-i melodia ei preferată, dar îi torni playlist-uri în neștire, gândește-te că universul ei chiar nu se învârte în jurul tău. Totuși, dacă ai tăria să susții că e fata aia pe care o scoți la cafea și doar atât, plătește-ți ultima cafea înainte să pleci.
(postare găsită bine ascunsă printre drafturile lui 2011)
Be First to Comment