Am ajuns la Timişoara după un drum de aproape 7 ore (departe Clujul, dar nu mă plâng, că Daniela a făcut 12 cu trenul dinspre Bucureşti), drum pe care nu ştiu să-l descriu mai bine decât: microbulz (de la îmbulzeală), rezervări nerezervate, o fetiţă cu voma-n pungă (scuzaţi româna), o tanti scârbită de ea, care se mută-n spate şi-ncepe să-i spună unui nene mustăcios şi aparent docil, cele 10 porunci cu exemple din viaţa ei, o altă tanti ce-o ceartă pe-o proaspătă divorţată că s-a mutat la alt domn cu care e doar de-o lună, fără să fie cununaţi, apoi o domniţă ce studiază astrologia şi care-i spune unui peşte (zodia, sper) la telefon că e în acel moment al vieţii în care trebuie să-nveţe să zică nu, aceeaşi astroloagă mă-ntreabă unde să coboare mai aproape de complex, îi zic de punctele cardinale, mă-ntreabă dacă nu e un punct cardinal mai aproape şi multe altele câte-n lună şi… spaţiu.
Ploua încet, vorba cântecului, când am ajuns şi eu eram cu gândul la pelerina ce m-a protejat la Morcheeba. Mi-a zburat rapid gândul ăsta, pentru că înainte să-nceapă concertele de la JazzTm, soarele şi-a intrat în rol. Iar la Timişoara chiar joacă bine rolul ăsta, dacă prăjeşte ca un soare de prânz chiar şi după 7 seara. În faţa scenei, la scaunele rezervate, destul de pustior când au început timişorenii de la Sebastian Spanache Trio să-şi cânte piesele de pe albumul “Humanized”. Mi-au plăcut: tineri energici, impro şi imprevizibili, cu un repertoriu numai bun să te facă să intri în atmosfera de festival de jazz, numai buni de pregătit sufletele s-asculte muzică cu ochii închişi.
Şi nu i-am deschis decât când au urcat pe scenă cei e la Hidden Orchestra (super surpriză din program), care momentan m-au prins cel mai mult în stilul lor muzical. Stil care nici el nu poate fi descris într-un cuvânt, dar are rădăcini jazz, se-mbină cu fire electrice, mai scapă spre muzica clasică şi nu lipsesc nici scurte tente de hip-hop. Plus că sunt 2 seturi de tobe, percuție și elemente electronice, vioara, pianul și basul / efectele electronice ale lui Acheson, producătorul şi compozitorul trupei.
Despre ei, Vic Galloway, BBC Radio 1 nu zice rău deloc că sunt: “o formație cum nu veți găsi nicăieri în lume în acest moment, una dintre cele mai impresionante lucruri pe care le poți vedea live”.
Despre headlinerul zilei, Richard Bona, cu-a lui trupă de nebuni minunaţi ai jazz-ului, ce parcă au instrumentele muzicale pe post de extensii, ce să mai spun? M-au atins mai mult Hidden Orchestra, recunosc, ca stil muzical, dar omul ăsta, care o voce de nu-ţi prea vine să crezi şi nişte degete mai rapide şi cu siguranţă mai pe ritm decât timpul, a transmis o bucurie de-a ridicat lumea de pe scaune şi i-a inviorat şi adunat pe ceilalţi în zona cu cântec din Timşoara. Cumva a reuşit să mă facă să uit că sunt în Timişoara, oraşul unde pentru prima dată mă bucur de un astfel de eveniment (am cam început să asociez Clujul şi Sibiul cu festivalurile), oraşul care-a devenit pentru câteva ore unul fără nume, doar încărcat de muzică. Am fost pe-acolo ceva lacrimi în ochi, multă piele de găină, şi mai multe palme îmbrăţişate, dans şi cereri de bis şi tris.
The New York Times, despre Richard Bona: “Piesele lui prezintă o virtuozitate atât de complexă încât nu trebuie decât să fie șoptite.” – True Story!
*
Plusuri observate până acum: moderator festival: Cătălin Ştefănescu, cu umor şi bun simţ, ca de-obicei; artiştii, desigur (chiar nu te simţi în România când îi asculţi), transformarea zonei operei într-o veselie meritată, cred.
Minusuri: Singura problemă cu care m-am confruntat, să zic aşa, şi asta pentru că eu sunt foarte uitucă de felul meu (adică de la mână până la gură, că de la facerea lumii ţin minte tot), a fost faptul că n-am găsit un pliant cu programul. Dar m-am descurcat până la urmă:
Nici scaunele alea din faţa scenei nu-s tocmai roz, ca parcă separă două lumi şi nici nu e de stat jos pe muzica asta. Ce m-a întristat chiar când am ajuns e c-am auzit nişte trecători bâjbâind sictiriţi: neeeh, nu ne place geazul.
În rest, aştept cu nerăbdare să-mi aud instrumentul preferat în seara asta. Hangul. Sub mâinile lui Manu Delago Handmade, bineînţeles.
*
JazzTM este organizat de primăria Timişoara şi produs frumos de Plai. Pe facebook apar toată ziua info şi foto: JazzTmOfficial.
Be First to Comment