Spunem că ne plac oamenii care sunt ca noi, dar mizăm doar pe ce avem în comun. E firesc, e mai uşor şi plăcut aparent atunci când împărtăşeşti multe pasiuni şi trăiri comune. Altfel discuţi, altfel te legi, altfel crezi că înţelegi.
Dar atunci când ne blamăm din diferite pricini, nu căutam asta în alte persoane, oricât de fascinaţi am fi că “wow, eşti ca mine”. Mai bine să-i păstrăm în preajmă de experiment.
Ar putea fi pe cât de plictisitor, pe atât de critic să ne-ntovărăşim într-o intimitate continuă cu oameni foarte apropiaţi ca gândire/trăire şi stil de viaţă cu noi.
Ne atrage ce nu cunoaştem şi în direcţia aia ne îndreptăm de cele mai multe ori. Oamenii la fel sunt buni de întâlnit la o petrecere unde mergi singur, sau într-un cerc în care te simţi izolat, dar vrei să te poţi balansa puţin.
Cercul cu mulţi oameni la fel, fie ei doar doi, poate să devină vicios fără a completa armonic suma viciilor.
Foto: indranet.org
Be First to Comment