Nu, nu m-am mutat în Timişoara din nou, chiar dacă postările de pe blog sunt tot de pe acolo, s-a întâmplat doar să fiu mai lentă cu scrisul în partea asta şi cei de acolo să mă provoace cu câte un festival simpatic. Am mai participat la câteva între timp şi poate voi reveni cu un bilanţ. Până atunci, mai sunt câteva zile şi începe Festivalul PLAI, ajuns la a noua ediţie şi a doua pentru mine. Programul este unul foarte tentant, vor fi filme, dans, muzici de toate soiurile şi o grămadă de activităţi pe timpul zilei, aduse pe aleea culturală a Muzeului Satului Bănăţean de partenerii PLAI.
Până la recomandări, însă, vreau să vă fac cunoştinţă cu Andreea Dulama, responsabil de backstage la PLAI, pe care am cunoscut-o anul trecut, când mă plimbam stingheră prin backstage aşteptând s-o întâlnesc pe ZAZ. Andreea mi-a oferit o bere şi multe poveşti faine, iar de-atunci am tot ţinut legătura, suficient cât să-mi permit acum, după ce ne-am revăzut la JazzTM şi într-o seară la Scârţ, la spectacolul nostru fictiv “Aşteptându-l pe Florin”, să-i pun câteva întrebări din culisele acestui festival pe care ar fi bine să-l prindeţi şi voi.
Ce înseamnă PLAI pt tine?
PLAI e a doua familie. PLAI ne-a unit într-o super gaşcă de prieteni şi PLAI e ceea ce fac, în afara jobului de zi cu zi, fără să simt oboseală sau epuizare psihică.
Cum ai ajuns să faci parte din echipă, cum a fost prima voastră întâlnire?
Am ajuns la PLAI în 2007 ca vizitator al festivalului, îmi cumpărasem bilet să îl văd pe legendarul Paco de Lucia.
O parte din prietenii mei erau dejà voluntari în acel an şi stăteam cu ei, pe prispa Casei Naţionale din muzeu, înainte de concert, la o poveste. S-a strigat din backstage că e nevoie de cineva care să ştie să facă cafea şi m-au trimis pe mine. Aşa că în loc să stau ca orice participant în faţa scenei să aştept artistul să-şi înceapă show-ul, eu am vizitat direct artistul în backstage (pentru el era cafeaua). Şi dacă tot eram acolo, în culise, fac cunoştinţă şi cu Tako, care se întreba cine sunt. S-a întrebat fix 3 secunde, că apoi m-a invitat să-l ajut să aranjam nişte platouri cu mâncare.
Anul următor am intrat voluntar cu acte în regulă.
Pentru că ne-am cunoscut în backstage şi eu mă bucur tare, spune-mi ce bucurii ţi-a adus ţie faptul că te ocupi de backstage, ce apariţii te-au surprins/bucurat?
Așa cum ai văzut și tu anul trecut, nu prea e vreme de stat în backstage. Cele mai frumoase surprize sunt cele în care artiștii ajung pentru prima dată în muzeu și vezi pe fața lor că nu se așteptau să vadă așa ceva. Adică, știau că vor concerta în aer liber și că se întâmplă într-un muzeu, dar prin lume nu prea există muzee ale satului și sunt pur și simplu absorbiți de frumuseţea lui.
Și mă surprind de fiecare dată artiștii care se așteaptă să găsească un organizator care are o anumită vârstă și sunt foarte mirați să vadă că de fapt trebuie să discute cu “nişte copii” (așa ne zic ei). Cel mai în vârstă voluntar PLAI are un pic peste 35 de ani, cel mai mic are 2 ani imediat.
Să mai rămânem puţin în backstage, bănuiesc că ai o serie de poveşti şi amintiri bizare ori amuzante, le împărtăşeşti şi marţienilor curioşi câteva?
Sunt foarte multe, dar cea mai amuzantă e de acum câţiva ani când Laura, colega noastră, a venit în backstage să aducă nişte scaune de la scena mică. Plouase şi era ud pe jos şi tocmai trebuia să urce pe scenă ultimul artist care era puţin supărat că s-a întârziat setup-ul cu 2 minute. Laura se grăbea să pună scaunele ca nu cumva să deranjeze şi când să iasă din backtage, a alunecat şi a căzut pe spate chiar în faţa artistului. A pornit o isterie de râs instant şi toată lumea s-a binedispus. Îmi amintesc că după concert am mai povestit şi râs despre asta încă o dată. Aşa că, dacă e cineva trist prin backstage, o aduc pe Laura şi se rezolvă. Aşa a rămas legenda!
Cât despre partea serioasă a muncii tale, ce provocări întâmpini? (cu artiştii şi nu numai)
Fie artiştii pe care îi avem sunt mult prea profi sau ne pregătim noi prea bine planul dinainte, că nu avem provocări de niciun fel în backstage. Cu mult înainte primim rider pentru fiecare artist şi ne ocupăm să pregătim totul astfel ca atunci când vin să se simtă bine şi să nu aibă altceva pe cap în afară de concert.
Care e visul tău pentru PLAI?
Îmi place cum am crescut împreună în toată aceasta perioadă de când ne cunoaştem şi mi-ar plăcea ca lumea să îl vadă prin ochii noştri, ai voluntarilor. Să vadă de fapt că PLAI nu e doar un festival de muzică, că oferă o varietate de activităţi din toate colţurile lumii. Nu e doar un festival de world music, PLAI este un festival de WORLD ART. Şi aşa aş vrea să îl vadă toată lumea.
Ce ne recomanzi din programul de anul ăsta?
În primul şi în primul rând, nu e de ratat primul proiect muzical al PLAI-ului «Subcarpaţi+Orchestra» pe Scena Mare, evident pe lângă ceilalţi artişti care ne vor încânta în fiecare seară de festival. Apoi, tot ce e în program la Scena 2, unde vor fi spectacole de dans şi de teatru, concerte cu trupe locale şi iniţiere în arta circului. Casa Filmelor, pe lânga câteva premiere în Timişoara, mai are pregătite şi Q&A-uri cu Groparu’, Horia Colibăşanu şi ateliere. Şi între Scena 2 şi Casa Filmelor veţi găsi Aleea Culturală unde la fiecare partener veţi găsi workshopuri şi activităţi care vă vor fermeca şi o să le consideraţi hobby-uri în curând.
Cel mai drag eveniment de la PLAI. (dintre toate)
Nu am un eveniment preferat, dar am un moment care se repeta în fiecare an. Momentul cel mai drag e acela când, la finalul fiecărei seri de festival, vezi oamenii că pleacă cu un zâmbet foarte mare pe faţă şi arată mulţumire faţă de ce s-a întâmplat. Acela e momentul care ne face pe toţi să vrem să continuăm.
Programul complet îl găsiţi aici: http://www.plai.ro/program. Eu merg să #trăiescPLAI între 12 şi 14 septembrie, ne vedem?
Be First to Comment