Pentru că tot scriu profiluri pentru Cuvinte online m-am gândit să postez aici primul portret făcut de mine unei colege, anul trecut pe vremea asta.
Două săptămâni de când am văzut-o n-am ştiut dacă e băiat sau fată. E tunsă mai scurt decât pare, fără podoabe şi haine strânse de trup, foarte lejeră-n vestimentaţie şi mai ales naturală. Cum toate fetele-şi fălesc buzele-n ruj şi-şi arcuiesc cum pot mai tare genele, ea apare şi ne surprinde cu o doză de energie naturală. Un tricou uşor lărguţ, blugi şi adidaşi, rucsacul în spate. Şi atât. Simplu.
Ea e Kati, viitor jurnalist. Mereu grăbită, apare val-vârtej când nici nu te-aştepţi alergând spre câte o conferinţă de presă. Sunt aproape doi ani de când lucrează la radioul facultăţii, Radio Antena Sibiului, într-un cadru foarte prietenos. Îi place ceea ce face, spune că i se potriveşte, însă fiind o fire nestatornică, simte nevoia de altceva. De ce, nici ea nu ştie încă. “Cel mai nasol lucru la mine este faptul că mă plictisesc repede. Mă simt ca un copil de trei ani care se joacă cu un lucru după care vede ceva mai fain şi lasă jucăria pe are a avut-o şi pleacă… Mi-e frică să nu mă las de meserie, că m-am plictisit”, mi-a spus Kati.