Aşteptare

Alex Radu obişnuia să scrie proză. Şi scria bine. Chiar prea bine pentru vârsta lui. Unii spun că era prea bun pentru lumea asta şi de-aia nu mai e printre noi. Eu zic că s-a grăbit să facă totul atât de repede de parcă ar fi ştiut că timpul îi va deveni duşman la 21 de ani.

După ce am dat de blogul lui am ştiut că acesta va fi următorul personaj pentru rubrica profil din Cuvinte online. Şi-a dat acordul. Însă era vacanţă şi n-am reuşit să ne întâlnim. Mi-a pus o condiţie: să îi dau să citească ce scriu despre el înainte de publicare. I-am spus că am mai întâlnit astfel de pretenţii, dar la scriitori de vârsta a treia. A râs. I-am dat să citească şi celelalte profile scrise de mine şi a renunţat la condiţie. Nu ne-am mai întâlnit. Nu mai poate să citească ce am scris despre el nici măcar după publicare. Dar am vrut să scriu despre el cu orice preţ. Nu am vrut, însă, să fie la trecut.

Prin proză s-a remarcat. Eu am să postez mai jos o poezie scrisă de Alex. O am de la fratele său, Ciprian.

Aşteptare

de Alex Radu

În noapte stau şi-aştept,
Privesc pe strada mea
crezând că va veni.

E iubirea mea ce-aştept
să vină,
din ceruri să-mi coboare.

Ea alinare să-mi aducă,
Ea să m-acopere-n
a teiului mireasmă.

Dar ore-ntregi deja s-au scurs,
Iar ea din nori
n-a apărut.

Cu ochii-n lacrimi
a sufletului neîmplinire
îmi plâng…

Dar, iată, pe-o rază de lumină
ea coboară!
Şi-ntr-o clipită, dispare,

Mă lasă singur,
Mă lasă neîmplinit
S-aştept în continuare…

Căci nu sunt pregătit!