S-a născut la Sibiu. Tot aici a făcut şi liceul. Brukenthal. S-a înscris apoi la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj – specializarea stomatologie. Studenţia nu i s-a terminat încă, doar a schimbat oraşul. Îşi continuă studiile “gurii umane” la Bucureşti, oraş care i s-a lipit de suflet. S-a remarcat, însă, prin activitatea sa principală din timpul liber. Şi anume “datul cu părerea şi băgatul de vină” pe blogul personal. Da, Miruna Siminel e o tipă cu blog, e copila blondă care gândeşte!
Am 23 de ani. Trăiesc în România şi asta mă oboseşte din ce în ce mai des. Dar încă nu accept să îmi cobor standardele doar pentru a nu îmi fi înşelate aşteptările. Sau poate trebuie să mai cresc puţin, până ce societatea îmi va asimila naivitatea.
Aşa se prezintă Miruna pe blogul personal. Dacă ar putea să schimbe ceva în ţara aceasta obositoare, ar fi gropile din asfalt şi legăturile între oraşe. „Mă enervează că fac 250 km în patru ceasuri. Şi semafoarele nesincronizate. Şi sistemul sanitar, ca să-i aducă acasă pe cei goniţi de atâta scârbă. O consultaţie la medic costă 200 lei, iar revizia la maşină e 1000 lei. E inadmisibil”, explică bloggeriţa.
…uneori din frază în frază, ajungi să găseşti lucruri pe care nici nu mai ştiai că le păstrezi în vreun sertar.
Mi-a spus că locul ei preferat e chiar camera ei, locul de la birou, o lumânare parfumată şi nişte acorduri de pian, iar ea la tastatură, eventual scriind pe blog. Miruna scrie pe blog din 2007. Îşi scria şi până atunci gândurile, dar le salva într-un fişier din My Documents. Iscăleşte poveşti despre copile blonde, adevăruri nespuse, nervi şi ignoranţă.
A scrie pe blog înseamnă, în opinia Mirunei, a sta de vorbă cu tine, a te descoperi, a găsi în tine lucruri şi gânduri inedite. „E un exerciţiu foarte complex chestia asta cu scrisul. Vii în contact destul de intim cu tine, într-un fel în care nu apuci până nu începi să sapi după sentimente. Şi ştii, uneori din frază în frază ajungi să găseşti lucruri pe care nici nu mai ştiai că le păstrezi în vreun sertar. Adică, să faci descoperiri. Despre tine. Iar asta e fabulos, să ştii”, povesteşte Miruna.
Blondele există din pasiune şi nu or să moară din interes.
Bineînţeles, un blog îţi poate aduce multe satisfacţii. Tot mai multe personaje ale online-ului românesc au început să facă bani din blog.
Şi copila blondă are bucurii enorme pe urma blogului. „Satisfacţiile se măsoară în comentarii de suflet şi aprecieri din partea unor oameni pe care nu îi cunoşti şi poate nu o să îi vezi niciodată în viaţa ta. Şi cărora le trezeşti emoţii prin cuvintele tale, pentru care încearcă să te răsplătească aşa cum se pricep ei mai bine. E un schimb informaţional pozitiv inexplicabil. Şi încet-încet, încep să apară şi satisfacţiile materiale. Dar astea vin ca o completare, nicidecum ca o condiţie ca eu să continui să scriu. Blondele există din pasiune şi nu or să moară din interes”, spune răspicat copila blondă.
Siblondelegandesc.ro nu e orice blog. Miruna are în medie pe zi sute bune de vizitatori, iar mulţi dintre ei se implică şi în discuţii. Se ştie totuşi, că porţile internetului sunt tot mai largi, iar pe blog te poţi trezi cu tot felul de vizitatori. Citită şi comentată de atâta lume, Miruna se simte bine, însă e şi stânjenită uneori. „Se întâmplă să ajungă pe blog şi oameni pe care îi respecţi şi admiri atât de mult, încât îţi e jenă de ce ai putut publica la un moment dat. Că, să fim serioşi, nu sunt toate textele de premiu Nobel. Doar unele dintre ele”, glumeşte bloggeriţa.
Totuşi, cei care revin, devin apropiaţi ai blogului şi mereu aşteaptă o postare nouă. Sunt cei care se apropie de sufletul Mirunei şi cei care aud ce încearcă ea să spună, cei pentru care şi blondele gândesc. „Mi-e atât de drag de ei, uneori mi se face şi dor, dacă se întâmplă mai multe zile să nu pot intra pe net. Şi lor le e drag de mine, se vede. Chiar şi când nu sunt de acord cu mine sau îmi arată că am greşit, îşi păstrează o blândeţe care îmi dă curaj altă dată să fac cum trebuie. Iar pe unii dintre ei i-am cunoscut personal şi am descoperit oameni frumoşi şi de calitate. Foarte mulţi în Bucureşti, aşa să-ţi imaginezi. Ştiu că mă pot baza pe câţiva, orice ar fi”, precizează Miruna.
Pe când nici blondele nu erau blonde
Dar cum era copila blondă când era doar o copilă, pe vremea când nici blondele nu erau blonde? Copilăria ei nu e o poveste idilică. Şi nici nu visa să devină „doctoriţă”, precum am crede. Ar fi vrut mai degrabă să se facă balerină, fiind fascinată de rochiţele scurte ?ş gleznele subţri. „n-a fost un vis prea mare, pentru că talentul era prea mic. Apoi, mi-am dorit doar să „mă fac mare”. Cred că încă îmi mai doresc”, povesteşte Miruna. „Copilăria a fost frumoasă, dar bine că a trecut”, continuă ea. Adolescenţa a fost cea care a contat, cea în care s-a format, „atunci am început eu să mă trezesc din amorţeală şi să-mi conştientizez bucuriile şi durerile”. Aceasta e perioada care o leagă pe Miruna de Sibiu, pe lângă familie.
…în Bucureşti, după ce îţi ştergi lacrimile, uiţi mai uşor de ele. Sunt foarte multe lucruri de făcut
A ales apoi să studieze stomatologia la Cluj din motive obiective. „Nu cred că vedeam ieşirea spre alt drum, la momentul acela. Stomatologia e o afacere foarte bună în ziua de astăzi, atâta vreme cât nu îţi baţi joc de ea. Şi de tine. Dacă aş mai fi o dată, precis tot asta aş alege”, spune ea. Are amintiri frumoase şi nu numai la Cluj, totul era altfel. De curând, ca să „poată înflori” s-a mutat la Bucureşti, un oraş care a cucerit-o destul de repede. „Amintiri sunt multe, dar nu toate în aura de poveste, să zic. În Cluj am plâns mult. Şi în Bucureşti se plânge, dar în Bucureşti, după ce îţi ştergi lacrimile, uiţi mai uşor de ele. Sunt foarte multe lucruri de făcut”.
Îi place Bucureştiul. S-a adaptat repede. Drumul spre capitală, mutatul acolo şi viaţa din marele ora au schimbat-o, au făcut-o pe Miruna să se (re)descopere.
„Oricât de ciudat ar suna, eu m-am redescoperit în drum spre Bucureşti. Şi ce am găsit acolo mă încântă în fiecare zi. Până şi visul cu dulapul mi s-a împlinit, imaginează-ţi că încap toată în dulapul meu! Iar în Sibiu stăteam cu pantofii în cutii…”
Fericirea cred că e un parametru din capitolul 90-60-90, care ni se bagă pe gât pe lista de priorităţi.
Când vine vorba de fericire, copila blondă e sceptică, nu o vede ca pe o stare constantă. Şi crede că puţini sunt cei care simt fericirea în permanenţă. Fiecare are dreptul să-i dea o propie definiţie fericirii. „Fericirea cred că e un parametru din capitolul 90-60-90, care ni se bag? pe gât pe lista de priorităţi. Fericirea nu e o stare de permanentă, nu are cum să fie. Starea de bine e una continuă. Starea de sănătate poate fi normalul, dar nu fericirea. Fiindcă atunci când e prea multă, se transformă. Pentru mine fericirea se compune din momente, din tablouri, din mirosuri, din îmbrăţişări, din clipiri. Scriam la un moment dat pe blog: Şi verdele ierbii poate însemna fericirea. Sau un apus de soare când traversezi podul peste Dâmboviţa. Da da, într-o intersecţie blocată din Bucureşti, când şoferii claxonează şi alţii înjură. Iar unii sunt ocupaţi să admire oglindirea apusului în apă”, spune copila visătoare.
Singurul lucru obligatoriu în viaţa asta e să mori, în rest nimic nu-i „musai”
Miruna e femeie la volan şi se bucură de acest lucru în fiecare moment. „Singurul lucru obligatoriu în viaţa asta e să mori, în rest nimic nu-i musai. După principiul ăsta îmi coordonez respiraţia, ambalez motorul sau trag frâna”, scrie ea pe blogul personal.
Oraşul ei preferat este Viena, ora? în care a început să creadă că a fost ceva vienez într-o viaţă anterioară, poate „o vioară de-a lui Mozart”. Citeşte mai degrabă cărţile care o învaţă ceva practic, decât cele care spun poveşti. Îţi doreşte să scrie cândva o carte care va deschide ochi şi va unge inimi.
Când nu scrie pe blog, vorbeşte la telefon. „Îmi mănâncă timpul liber ca un lup nehalit”. Telefonul şi banii sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le aibă la ea, dar şi balsamul de buze şi ciocolata. Decât trei mere acre mai bine o bucată de ciocolată. Pe socotitelea!
Peste cinci ani se vede cu facultatea terminată, mai stabilă emoţional şi cu mai multe minute de sport în program. „Alternativa e cu dureri de spate în tablou şi asta chiar nu-mi doresc”.
Be First to Comment