Hey. Vroiam să ştii că te-am văzut. Nu cred că ai observat, nu erai atent la ce era în jurul tău, ochii tăi îţi erau aţintiţi spre altceva, spre Ea. L-am văzut în acelaşi moment şi pe el, cu privirea la prietena lui, celălalt îşi admira subtil amanta, altul iubita, unul soţia, iar cel din colţul celălalt pe mama copilului său. V-am văzut pe toţi cum vă împlineaţi poveştile, cum vă legaţi vieţile, cum contemplaţi bucuria ce vă aduce împreună 2 cîte 2… mereu 2 cîte 2. Cei ce eraţi doar unul cîte unul, rînd pe rînd, sunteţi acum mai mult sau mai puţin legaţi.
Apoi, m-am depărtat analizînd fiecare relaţie, dar cu altă protagonistă, m-am aruncat în fiecare poveste în care credeam că mi-ar fi plăcut să fiu, mi-am închipuit roluri ce mi le imaginam potrivite, locuri ocupate în vieţile voastre. Dar mă trezeam în fiecare drept cea mai proastă actriţă.
Şi mi-am amintit… că trăiesc singură într-un ozeneu, dar că am un rol pe care-l joc ca pentru nota 10, cu planuri mari şi cu visul la extraterestrul ce mă va răpi într-o bună zi, extraterestrul de departe la care nu am încetat încă să mă gîndesc, dar care nu aşteaptă, din teamă de eşec, să ies din cocon, să mă transform în fluture şi să zbor spre el; extraterestrul ce mă îndeamnă să-mi trăiesc viaţa de omidă cu gîndul departe de galaxia lui…
Be First to Comment