Da, octombrie, toamnă, şcoală. Back to Sibiu. După 3 luni de vacanţă m-am întors în oraşul “de studii”. Sibiul m-a întîmpinat cu o vreme geroasă. Anul trecut, în aceeaşi perioadă, asfaltul oraşului mi se topea sub tălpi. Sibiul m-a întîmpinat şi cu agitaţie, aglomeraţie, purtîndu-mă de la gară pînă la cămin într-un taxi condus de un paznic furios ce-i prevedea pe „nişte prieteni” cu ce are el in portbagaj.
La cămin, studenţi vechi şi noi au dat năvală, foarte echipaţi şi ambalaţi să prindă un loc decent într-unul dintre cele două cămine scoase la bătaie. Deşi am ajuns devreme zic eu, ora 9, nu am reuşit să ocup altă poziţie pe lista de ordine decît 162. Se pare că unii şi-au scris de seara numele pe-o coală lungă, cu pixurile grăbite. După mult aşteptat în frig, am reuşit să intru. Aici, iar coadă. La o masă lungă, tot felul de personaje mai mult sau mai puţin cunoscute. Îmi văd colega de anul trecut şi alerg spre ea cu rugămintea de-a încerca să rămînem dacă nu în aceeaşi camera, măcar colege şi anul acesta. Dorinţa ne este împlinită după cam o oră de stat la rînd, „doamna cu cazarea” fiind mai drăguţă de cît ne aşteptam, ba mai mult, păstrează al treilea loc pentru cealaltă colegă de anul trecut.
După despachetat şi învîrtit prin camera de cămin, am ieşit să respir aerul
Sibiului. Se pare că nu a încetat să aibă un iz de sărbătoare. Atlassib – 15 ani şi astfel o mulţime de invitaţi, care mai de care de peste hotare. Un Dr. Alban, nişte Kaoma, o Jenifer Rush, un Ruslana Show, plus alte trupe româneşti dintre care amintesc cu regret VAMA şi asta pentru că i-am ratat… cazările astea.
The school thing… ah… damn.. schools
Da… zilele acestea am încercat să uit şi chiar mi-a reuşit de cîteva ori, să uit faptul că în vară, din prea mult zel, ambiţie, planuri mari şi dorinţe înflăcărate de cunoaştere, m-am înscris la a doua facultate. N-am reuşit însă să păstrez acest fapt prea mult uitat. 1 octombrie, deschiderea anului universitar, a doua facultate a venit cu o deschidere specială, am fost cu toţii invitaţi. Facultatea de Inginerie „Herman Oberth”, prezente – pe lîngă cadre didactice, părinţi însoţindu-şi copiii-boboci emoţionaţi, studenţi din ani mai mari – trupa Guilty Lemon şi trupa de dans Microbis, care au oferit un spectacol numai bun pentru începerea anului universitar 2008 – 2009.
Din nou boboc, din nou oameni noi, de data aceasta mult mai mulţi, o nouă direcţie, specializare inedită, multe întrebări, dileme, lipsă de răspunsuri, o provocare căreia sper să îi fac faţă. Chiar dacă m-am înscris cu entuziasm, primele zile le-am privit cu teamă, orarul m-a speriat, celălalt orar mă încurcă, dar încă este loc pentru puţin optimism.
Deşi nu se aud multe lucruri bune despre Facultatea de Jurnalistică, ea este facultatea mea „mamă” şi faptul că o voi vizita mai rar începînd cu anul acesta, mă întristează. Şi asta pentru că acolo sunt obişnuită şi am trecut deja peste hopul începutului, al necunoscutului, şi pentru că mi-am făcut – deşi puţini – prieteni.
Combinînd orarele… îmi dau seama că zilele mele vor fi mai lungi, sau cel puţin voi nevoie de mai mult de 24 de ore pe zi pentru a reuşi să şi respir şi să-mi petrec puţinul timp liber alături de oamenii dragi din Sibiu, în locurile lui, unele încă nedescoperite de mine, dar care ştiu că mă aşteaptă.
One Comment