I’m a school dropout!

Oarecum, mă aşteptam ca următorul meu post pe blog să aibă un astfel de titlu. Nu vreau să dau explicaţii, să mă scuz, justific, nici să mă fac înţeleasă…Ştiu că sunt două tăişuri, două părţi.
Alegeri şi iar alegeri. Să zicem că m-am înscris la facultatea asta cu gîndul că “e de viitor şi oferă mai multă stabilitate decît jurnalismul”. După cîteva zile – puţine ce-i drept – de alergat între 9 mai şi Emil Cioran, străzile unde-mi sunt amplasate facultăţile (nu şi cele mintale) mi-am dat seama de unele lucruri ce poate altfel mi-ar fi luat mai mult să le observ, am realizat într-un final, după dileme şi exces de zel din partea ambelor emisfere… că îmi plac mai mult cuvintele decît cifrele, deşi m-am descurcat chiar bine la manevrat cifre în liceu. Printre altele, mi-am dat seama că dacă e să fac un lucru bun trebuie să-i acord atenţia necesară. Că aş fi putut să duc facultăţile la un bun sfîrşit, concomitent, e adevărat, dar alergînd după doi iepuri, într-un final m-aş fi pierdut de mine.

Un program de la 8 la 21, cu pauze de alergat, m-ar fi făcut să uit cum e să citesc o carte, un ziar, să văd un film, să îmi întîlnesc prietenii, să merg prin parc, să fac fotografii, să scriu… să scriu! Nu-mi pot transforma produsul creionului pe hîrtie în formule matematice. Poate par argumentele unui om leneş, care s-a izbit de greu şi a renunţat, poate m-am dat bătută prea uşor, dar eu cred că am făcut-o exact la timp, la timpul potrivit pentru mine. Ştiu sigur că sunt argumentele unei persoane de 20 de ani, care într-o clipă ambiţioasă s-a avîntat, şi-a întins aripile, dar cînd a încercat să zboare, a realizat că nu e bună direcţia. Apoi s-a privit şi s-a întrebat: Ce vrei să faci?

Diana Written by:

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *