Ce se întâmplă când nu mai simţi spiritul Crăciunului?

…te simte spiritul pe tine.

Cum simţeam când eram mică… Şi nu doar în ziua de Crăciun… Toată vacanţa de iarnă eram atinsă de sentimentul sărbătorilor. Fiecare zi era un cadou. Odată cu copilăria să se stingă şi asta? Nu. Nu când apar mereu în lucrurile simple, mărunţişuri pline de sens.

La concursul organizat de Sibiu Standard nu am participat pentru prima dată. Şi abia după ce am uplopadat fotografia am văzut că şi Târgul de Crăciun oferă un premiu. Şi pentru că fotografia a fost făcută la Târgul de Crăciun, iar în top ten se dădea bătălia pentru iphone cu fotografii mai… atractive, ştiam că ar fi singurul premiu pe care l-aş putea câştiga. Dar nu m-am aşteptat. Şi chiar de nu a fost cine ştie ce premiu, m-a bucurat şi mi-a amintit că Moş Crăciun există. Premiul m-a scos din casă, m-a pus pe drum până la Sibiu într-o zi în care ninsoarea şi-a intrat în rol, m-a învârtit prin Piaţa Mare de unde mi-am cumpărat sau mai bine zis mi s-au cumpărat multe şi mărunte „iernivore”. Când am ajuns acasă, autocarul m-a lăsat în mijlocul unui concert de colinde. Nici nu aveam cum să nu simt Crăciunul.

Celor care mai daţi câte un click pe ozeneu şi mai citiţi câte un rând, tuturor din blogosferă vă doresc să simţiţi Crăciunul! Să sărbătoriţi fericiţi!