Snooze! Urăsc când nu-mi aud alarma. Mai ales când trebuie să ajung undeva. Mai ales când am un examen şi în special atunci când noaptea cad lată de somn şi las totul pentru a doua zi. Nu aud deci alarma, nu mă trezesc la timp şi nu reuşesc să-mi arunc ochiul pe curs. Trag pantalonii în carouri şi prima cămaşa care-mi sare-n ochi. E şifonată, nu contează. Uşa trântită-n urma mea, o ceartă-n urmă, o falcă-n cer, una-n pământ, dureri de stomac.
Gata, “cap lucid” , a început sesiunea. Şifonată cum sunt am început-o bine. Acum câteva zile parca am împlinit un an de când scriu pe blog, aveam în plan să scriu ceva “aniversar”, nu m-am ţinut de cuvânt. Ieri, trebuia să merg la întâlnirea blogerilor, nu m-am ţinut de cuvânt. Unde mi-e cuvântul? Sper să-l găsesc pe foile de examen, dar cât mai repede. Care mai sunteţi cu sesiune, baftă-n pix s-aveţi!
Be First to Comment