Şi iată-mă din nou cu gândurile înspre fruntea Ardealului. De data asta cu însoţitoare şi fără Dacos buclucaş la drum. “După sesiune, mergem la Cluj”… mai în glumă mai în serios, iată că am luat mini vacanţa binemeritată şi am purces spre “civilizaţie”. Modul în care am ajuns e foarte interesant pentru că de data asta am încercat să ajungem cu puţini bani de drum, autostop până în Alba Iulia şi de acolo personal la Cluj. Da, a durat ceva, însă, studenţeşte vorbind, e o soluţie ok.
Şi am ajuns şi la Cluj după un drum interesant cu trenul, “trenul vieţii”, unde cei ce ni s-au alăturat rand pe rand în compartiment, au venit şi au plecat… fiecare cu poveştile lor, cu tăcerile şi privirile lor, cu bolile copiilor lor, cu pierderile lor; unul mai vorbăreţ cu amintiri pescăreşti, altul cu 50 cent pe tricou şi cu dj project zurnăind în telefon şi tot aşa. Am aterizat, bineînţeles, din nou în Observator. De data aceasta cămin de fete… destul de mixt aş zice. Ce m-a lovit ca un buzdugan a fost mulţimea de minţi din sălile de lectură, minţi ce-şi clăteau creierele în cursuri. Cred că se bat pentru locuri în sală şi mai erau doar două zile de sesiune. La noi nu vezi nici în toiul sesiunii aşa ceva. Frumos căminul 4, un minus ar fi baia comună care nici nu atăta prea bine, dar se aud promisiuni că vor avea baie în cameră de la anul. Camere primitoare, colorate şi decorate de studenţi, linişte şi pace.
O luăm apoi la pas cu oboseala în venă, dar hei, nu am mers ca să dormim. După ce ne-am umplut stomacurile cu pizza am pornit spre centru unde m-am întâlnit cu Mădălina, tipa de care vorbeam şi în primul jurnal de călătorie la Cluj.
A fost frumoasă revederea, dar localul în care ne-a dus, nu prea strălucit… prea multe fiţoşenii şi vodkă “neagră” din partea casei. Dar la cât am fost de obosite, preferam să ne păstrăm energia pentru Janisul de sâmbătă seara.
Să revin la baia comună. E greu aşa, mai ales dacă persoana care te cazează în cămin merge la examen şi te încuie în cameră. Cât ar fi ea de comună, tot ajungi cu toată starea fiziologică să-ţi doreşti să ajungi la baie. Bine că a venit la timp oricum.
Foarte repede ajungi din Observator la Grădina Botanică, obiectiv ce era în vizorul nostru pentru prima parte a zilei de sâmbătă. Soare, frumos, semi primăvară, plante uriaşe şi multe poze. Pliantul e la fel ca acum 14 ani când am fost prima dată aici. Atunci măcar era vară şi erau înflorite, acum… câte o denumire lângă un băţ. Dar a fost frumos, relaxant şi nu cu mult efort, amuzant. Apoi, drept la cetăţuie. Ei bine, nu chiar drept, că nu eram sigure încotro şi ne-am prelungit drumul cu o staţie. Nu strică plimbarea, dar înainte de căţărat pe cetăţuie am “contemplat” Someşul. Apoi scări, scări şi iar scări, parcă eram la Sibiu (mă refer strict la scări). Aici iar poze, multe şi frumoase, vremea chiar a ţinut cu noi. Loc numai bun de stat şi cugetat, ziua sau noaptea.
Chiar dacă nu am mai mers cu Dacosul la Cluj tot a avut ceva contribuţii. Anca e o studentă din Cluj pe care am întâlnit-o în urmă cu vreo 2 luni pe acest mirific autocar în timp ce mergeam spre casă. O viitoare vindecătoare de dinţi, o persoană cu o ambiţie de invidiat şi cu o poftă de viaţă la fel. Şi ghici unde ne-a dus? În Insomnia (oi roz şi porci), locul acela drăguţ unde am ratat lansarea de carte cu un an în urmă. După un ceai bun şi nişte poveşti relaxante ţuşti spre cămin şi pregătirea de Janis.
Ştiam de locul ăsta încă de anul trecut însă nu am reuşit să ajung atunci şi am plecat cu acest regret. Ei bine, am înţeles de ce regretul meu putea fi justificat. Delir pur şi simplu. Muzică numai bună pentru sufletele noastre şi oameni frumoşi, dar cam mulţi. Singurul “defect” a fost că era pur şi simplu plin, coadă la bar, coadă la baie. Altceva nu am ce să reproşez, mi-a plăcut şi vreau un Janis în Sibiu! Cer prea mult? A… mai aveam ceva de reproşat, în legătură cu o amsterdameză ce s-a dat drept norvegiancă dar mai bine mă abţin.
Şi cum tot ce e frumos durează puţin, nici n-am realizat că am făcut mini călătoria, că ne-am şi întors la Sibiu. Cu personalul şi-o oprire în “centrul universului”, Vinţu de Jos unde am frecat menta o oră până a plecat trenul spre Sibiu. Vreau înapoi în Cluj, petrece-mi-aş nopţile în Janis!
Be First to Comment