1. “Daţi-mi un pahar de after-shave cu lămâie
Vreau să uit scopul, vreau să uit de mâine” (tapinarii)
2. Petru Creţia descrie norii în mai bine de 200 de pagini.
Mie îmi cere proful să-mi descriu sprâncenele în două rânduri şi mă împotmolesc timid.
“Încep stufoase, se continuă răzleţe spre tâmple şi se pierd inegal arcuindu-se uşor spre vârf”.
3. Şi tot cu ajutorul profului am descoperit (cam târziu, să-mi fie ruşine!!!) reportajele lui Cornel Nistorescu. Îţi pierzi pur şi simplu cuvintele. Îţi pierzi şi gândurile şi te laşi pătruns în poveştile pe care le înşiră, în vieţile personajelor pe care le întâlneşte, în largul locurilor pe care le descrie, în sentimentele ce ţopăie din pagini şi te cuprind.
Mi-a plăcut. Şi în acelaşi timp m-am simţit mică. Ce greu e a scrie! Mai ales frumos, citibil etcetera. Mi-e greu să scriu şi-o ştire, mă pierd în rigiditatea ei.
Să zicem doar că… exerciţiul este mama învăţării!
4. Hmmm… bine zice Arghezi:
“Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta … De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?”.
5. Primăvara asta începută deloc în forţă mă duce cu gândul la neputinţă şi ambiţie, teamă de eşec şi îndrăzneală, cuvinte şi necuvinte, tăcere, putere, “carieră”…
Ţie ce-ţi transmite primăvara asta ninsă? Sau eşti norocos şi fulgii de nea înlătură din astenie?
Be First to Comment