După ce lacrimile au spălat ochii, aceştia n-au mai vrut să se închidă… Stau şi visează. Sub privirea limpede se ascund caruri de dorinţe îngrămadite si speriate care nu numai că stau la o coadă nesfârşită, dar se mai şi împiedică sau se sting, înţepate fiind de un tâmpit ac al neajunsului.
Timpul… parcă acest nebun şi-a cumpărat o bicicletă cu sute de viteze şi zboară pedalând prin toate bucăţile de viaţă. În urmă-i rămâne doar praful bătut de vânt, frunţi ridate, ochi blegi şi alte cărunţisme. “Veşnic tânăr” doar el e, timpul. Un personaj nepăsător căruia îi stă în putere să lase răni adânci, dar care chiuleşte când trebuie să le vindece. Nu se mai pricepe în a curăţa urmele. S-a făcut complice cu durerea…
Mâna prăbuşită-n căutare îl aştepta pierdută pe nimeni.
Be First to Comment