Incomplete puzzle

Sub descătuşarea muzicii din suflete mă plimb cu pas greoi printre cioburile unei oglinzi. Mă aplec si privesc bucăţele din mine. Sunt un puzzle şi numai eu pot pune în ordinea fericirii piesele… dar dacă nu se potrivesc? Dacă am pierdut vreo piesă esenţială? Poate fi chiar piesa ce o ţin ascunsă fără să-mi dau seama. Mă întorc din drum, caut, alerg, răscolesc totul în jur, înjur, blestem şi mă cutremur agăţată de-o piesă din puzzle-ul ăsta necompletat.
Ceva lipseşte… îmi dă cu virgulă… ce-o fi? Mă-mpleticesc în ecuaţii şi pierd necunoscuta înainte să o descopăr..Unde e?
Din acest puzzle se desprind încet părţi alungate de un fir iscoditor de vânt. Se dezlipesc semne grase de întrebare şi mi se prind de frunte. Ochii-mi aţintiţi spre răspuns zac blocaţi până-n retină. Mâna ce-l aştepta pe nimeni se-ntoarce singură şi-mi izbeşte o palmă. Deschid ochii. E un puzzle incomplet, mereu un puzzle slab căptuşit. E firesc… e realitatea. Muzica din suflete nu se stinge, continuă într-un ritm altert, uşor tomnatic, frunzărind în marginile viselor închipuirea unui puzzle întreg.