Am eu de câteva luni bune o problemă. Nu cred că mă confrunt doar eu cu ea. O problemă de comunicare. Comunicarea virtuală, conversaţii pe messenger în special. Ne împrietenim şi ne înţelegem pe internet, ok. Vorbim şi dezvăluim destule pe messenger sau alte progrămele. Ne întâlnim apoi şi nu mai ştim ce să vorbim. Sunt destule lucruri care nu s-au spus. Ceva ne reţine totuşi, unele lucruri sunt mult mai uşor de zis pe internet, la fel cum ne e mai uşor parcă să ne adresăm unele cuvinte ori expresii în engleză. Nu pentru că n-ar exista corespondente în română, că limba noastră e suficient de bogată, însă pentru că par… altfel. Ei bine, e altfel să vorbeşti totul pe mess, numai că sunt lucruri ce trebuiesc spuse în modul cel mai direct, lucrui ce aşteaptă reacţie imediată.
Prin urmare, lumea nu te mai ascultă decât pe mess. Acolo se dezbat cele mai serioase şi problematice lucruri. Acolo sunt certuri şi dispute, necazuri împărtăşite, chiar şi bucurii, toate animate de monstruleţii aceia galbeni în care ne transpunem după fiecare apăsare de taste. Lăsăm discuţiile importante pentru mess. Iar când ne întâlnim cochetăm cu mărunţişuri, lucruri de toată ziua, in care predomină cele amuzante, bune, roz, glossy etc.
Mie una mi-e foarte dor de o discuţie tête à tête cu cineva care să ştie să asculte. Cred că asta e de fapt problema.
Be First to Comment