Ce-a fost ieri?

E clişeu cred, să se scrie de 1 Decembrie. Dar dacă tot am fost la faţa locului, acolo unde acum aproape 100 de ani s-a întâmplat ce s-a întâmplat…

So… ca în aproape fiecare an de când mă ştiu, am fost la Alba Iulia. Doar că de data asta nu m-am mai trezit cu noaptea-n cap, pentru că n-a mai fost nicio paradă. Până şi cerul s-a mâniat şi şi-a schimbat culoarea şi starea. Cenuşie. Aşa a fost această zi. Ziua românilor la Alba Iulia. A celor care mai simt şi mai cred în spiritul românesc.
Ziua acelor români care-şi mai amintesc cu drag ce ne-a adus aici, în capitala de suflet sau în faţa televizoarelor, după caz. Doar că televizoarele ne-au îndrumat spre nişte rahaturi electorale dintr-un oraş unde câteva personaje politice au hotărât să se întâlnească. Un oraş care nu are nimic de a face cu Marea Unire.

Am ajuns destul de târziu în cetate. Am aflat că s-au depus coroane, s-au dat sarmale şi se aşteaptă artificii. Am aşteptat şi noi, ne-am mai întâlnit apoi cu unii-alţii, i-am pierdut prin mulţime şi după ploaia de lumini, care a fost chiar drăguţă, am pornit în căutarea unui local, ca tot românul. Toate bodegile din cetate până-n centru, pline. Până la urmă am ajuns în Space, locul unde n-am reuşit să intrăm cu un an în urmă din cauza aglomeraţiei. Clasicul concert a fost ratat. Poate dacă nu debuta cu Anda Adam, aş fi stat să cânt puţin cu Compact şi să mă clatin pe Direcţia 5, dar gradele în scădere n-au fost de partea noastră. Şi cam atât.

Ce a fost 1 Decembrie pentru mine? Prelungirea vacanţei, prilej de întâlnire cu prieteni vechi şi alte fiinţe dragi, moment de studiere a comportamentului românilor puşi toţi grămadă, şi printre toate astea, câteva momente de reflectare, amintire şi nostalgie.
Oricâte ciolane, sarmale, kitschosenii, ţărani (nu oamenii de la ţară, ci mitocanii de peste tot), ar altera sensul acestei zile (bine, ciolanul şi sarmalele mai puţin, iar dacă punem şi vin fiert ne amintit până şi de Mihai Viteazul), ea rămâne una specială. Până când, nu se ştie. Ştiu doar că nu mai e cum a fost. Prea puţin ne mai încearcă emoţia de a fi români. Măcar o zi pe an, aşa, de dragul istoriei şi mai ales, al celor ce au făcut să fie bine.

Un text interesant despre ziua de 1 Decembrie, scris de Romana Puiuleţ, aici.