Secţiile speciale nu au fost făcute pentru oamenii speciali, ci pentru cei plecaţi de acasă (la propriu), cei care ar fi trebuit să aibă la dispoziţie mai mult timp de pierdut la vot. A fost nebunie.
Votanţii au trebuit să semneze în dublu exemplar o declaraţie pe proprie răspundere în timp ce erau filmaţi.
Coadă la vot
“Vrem să vo-tăm! / vrem să vo-tăm! / Noi de-a-i-cea nu ple-căm!”. Aşa strigau votanţii speciali la Bucureşti, în Gara de Nord, unde timpul parcă s-a transformat. În 14 ore au votat doar 300 de oameni, conform articolului „Cei 300 de la Gara de Nord” din Jurnalul Naţional. Din cele 34 de secţii speciale de vot din capitală, la Gara de Nord a fost mai mult decât aglomerat. Oamenii au stat şi câte două ore la coadă.
Mă întreb dacă merită să îngheţi, să te enervezi, să se împingă mulţimea în tine, mulţimea colorată-n roşu, galben şi portocaliu, dacă la finalul zilei tot vei ofta dezamăgit?
Am stat şi eu la coadă. Tot la o secţie specială, cea a căminului în care locuiesc în Sibiu.
Toată ziua mi-am făcut ordine în minte, am scormonit printre calităţile candidaţilor (a fost greu), mi-am făcut liste fictive cu avantaje şi dezavantaje.
Apoi mi-am făcut curaj să cobor. Am rămas surprinsă să văd câţi oameni votează la secţia asta. M-am speriat de coadă, m-am întors iar în cameră cu gândurile mele electorale cu tot. Până să merg iar m-am mai răzgândit de câteva ori.
Pe la 20:15 am ieşit iar. Coadă ca la pâine înainte de ’89. Răbdare! La fără 20 au venit să ne anunţe că s-ar putea să nu mai ajungem la urne. Până la urmă am ajuns, am semnat, m-au filmat, am intrat în cabină destul de bulversată şi am semnat cu ştampila pe jumătate uscată. Când am ieşit era 21:00. Am reuşit. Am votat. Ei, şi?
Au fost 7 secţii speciale în Sibiu. Am aflat apoi că au votat în jur de 900 de oameni ieri la cămin. Mulţi nu au reuşit să intre. Mulţi au sperat degeaba, alţii nici măcar nu şi-au ştampilat speranţele…
Be First to Comment