În primul rând, să-l ia naiba! Dacă aş avea puteri supranaturale sau măcar de-aş fi lipsită de conştiinţă, pe omul ăsta aş fi în stare să-l tranşez. Şi nu pentru că face gălăgie când ţi-e lumea mai dragă şi somnul mai lin, ci pentru că e un prost care face gălăgie când ţi-e lumea mai dragă şi somnul mai lin.
Am mai vorbit eu aici de un specimen întâlnit în mirabuloasa mea viaţă studenţească găzduită de căminul nr. 1 din Sibiu. Era acel obsedat de curăţenie care-mi distrugea liniştea şi reveria când ciocănea după aspirator.
Anul ăsta nu numai că acel personaj nu mai stă în cămin, dar nici aspiratorul nu mai e la noi în cameră (lucru destul de trist, de altfel). Totuşi, de animale nu poţi scăpa. Nu într-un cămin mixt. Nu într-un oraş precum Sibiul – asaltat din… destul de multe părţi.