În primul rând, să-l ia naiba! Dacă aş avea puteri supranaturale sau măcar de-aş fi lipsită de conştiinţă, pe omul ăsta aş fi în stare să-l tranşez. Şi nu pentru că face gălăgie când ţi-e lumea mai dragă şi somnul mai lin, ci pentru că e un prost care face gălăgie când ţi-e lumea mai dragă şi somnul mai lin.
Am mai vorbit eu aici de un specimen întâlnit în mirabuloasa mea viaţă studenţească găzduită de căminul nr. 1 din Sibiu. Era acel obsedat de curăţenie care-mi distrugea liniştea şi reveria când ciocănea după aspirator.
Anul ăsta nu numai că acel personaj nu mai stă în cămin, dar nici aspiratorul nu mai e la noi în cameră (lucru destul de trist, de altfel). Totuşi, de animale nu poţi scăpa. Nu într-un cămin mixt. Nu într-un oraş precum Sibiul – asaltat din… destul de multe părţi.
Încerci în miez de noapte să îţi găseşti somnul. Îl prinzi de mâini pe moş Ene şi te plimbi încet înspre vise. Pluteşti cu ochii întredeschişi, te întorci pe-o parte, apoi pe cealaltă, oftezi, caşti, apoi adormi încet-încet lăsând dâre somnoroase pe pernă. Şi-apoi buum! Te trezeşti transpirat cu palpitaţii, iar monştrii din coşmar rag în realitate de după un perete prea subţire.
Am aflat cu întârziere că în camera de lângă noi, la 305, e grădină zoologică. Ei bine, exponatul ăsta din camera de alături – o brută la vreo 1,88m şi 100 kg (dacă nu mai mult) – ştie cum să se facă AUZIT. Şi mai are şi o sumedenie de manele preferate pe care e musai să le asculte indiferent de oră, iar zgomotul e ghidat de suma alcoolului din sânge.
Îl cheamă Simi, tipic, nu? E dintr-un sat din judeţul Alba, din ce am înţeles eu din discuţiile nocturne ce veneau dinspre hol (dacă n-ar fi o aşa brută, aş da şi numele), şi se pare că tacsu i-a promis o casă în ceva municipiu după ce termină facultatea. Posibil să mă înşel cu informaţiile astea, dar e mai puţin important. Ideea e că e un barosan prost grămadă, un băiatul mamii, cu toate poftele făcute, cu maşina lângă cămin, dar obsedat de alte maşini, că nu poate fi mulţumit. “Băă, îţi zic, am boală pe Audi A6 băă. Aşa bă să mă trezesc dimineaţa, să ies în faţa casei şi lângă piscină să stea maşinile, băă, io, îţi zic ţiee!”.
Simion al nostru e în ultimul an la drept şi profită de fiecare ocazie pentru a-şi petrece ultimele luni de studenţie. “Bă p”#%, mai am trei luni de studenţie!!”.
Dichisit la cămaşă de cocalar neagră-n dungi şi cu pantofii ascuţiţi, Simion se pregăteşte de petrecere. Vecinul nostru nu-şi cară după el telefon şi bineînţeles că nu-şi ia nici maşina (deşi am impresia că l-ar duce capul să conducă alcoolizat). La petrecere, Simi îşi mângăie ficatul cu prea multe licori şi rămâne vai de el, pentru că, presupun că n-a luat în seamă insistenţele colegilor ce s-au întors liniştiţi la cămin. Şi rămâne dragul de el, uitat de lume la ieşire din oraş, fără telefon şi cartelă de intrat în lagărul 1 de pe Victoriei. De unde ştiu toate astea? Pentru că animalul retardat de cămin se gândeşte la toată lumea atunci când vine vorba ori de problemele, ori de plăcerile lui. Atâta altruism zău dac-am mai întâlnit.
Să-l auzi domle la 6 dimineaţa când ai parte de ăl mai dulce şi râvnit somn cum se plânge ca un prunc că a rămas în fundul lumii singur cuc. Întrebam, băăă oamenii care mergeau la lucru dacă nu este vreo staţie de taxiii ,bă şi am făcut km pe jos, băăă! Ce te uiţi, băăă? vrei să dormi? Lasă că nu tu ai făcut km pe jos, băăă! Şi hop cu o manea de consolare!
Câteodată, băiatu’ se mai şi dă de gol, că na, dacă până la urmă pereţii au urechi, am aflat şi noi din ragetele matinale, cum fura el hârtia igienică (bine că foloseşte) de la cantină şi cum i-au tăiat femeile de serviciu porţia punând lacăt. Na, poftim!
Şi chiar dacă pe ăsta-l aud mai tare în tura asta ştiu că e plină lumea de astfel de animale cu casă cu piscină şi idealuri pe patru roţi. Încotro?
LE: am aflat că numele lui nu e Simion, cum am dedus eu, ci… SIMONEL…
Be First to Comment