Ar fi vrut să trăiască în anii 60-70. De la cele mai vechi filme şi melodii la piesele de teatru care se pot juca chiar şi în cafenele, totul îl pasionează pe Mihai. E acel tânăr care preferă să asculte muzica pe vinil şi să filmeze când are ocazia cu camere pe film. De doi ani e student la Drama and Writing la “Anglia Ruskin University” din Cambridge, iar înainte să plece în Marea Britanie, se număra printre cei mai străluciţi elevi sibieni.
Mihai Kolcsár sau Kolcs cum îi spun prietenii, s-a născut în Zalău, dar s-a bucurat foarte mult când părinţi lui s-au mutat în Sibiu. Sibiul e frumos şi încep să-l apreciez tot mai mult în comparaţie cu alte oraşe, spune el.
Pasionat încă de mic de limba germană, a reuşit în 2007 să obţină locul I la Olimpiada Naţională de Germană Modernă, secţia proiecte. A fost elev al Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” şi spune că de limba germană s-a lipit încă din clasa a II-a când se uita la desene animate pe programele nemţeşti.
Pentru Mihai, o atracţie mai puternică decât cea pentru cunoaşterea limbii germane, o reprezintă cea pentru teatru. În 2006, acesta şi-a a fondat grupa teatrală ExtremelyLowBudgetProductions – ELBP, iar în 2007 participa la Festivalul Underground „Nart–Nopţile ArtCafé” cu programul de stand-up comedy “Tri Uaiz Gaiz” şi cu piesa de teatru “Catargul”, drept actor şi co-scenarist. De asemenea, a fost actor şi într-un cor, în piesa de teatru MenschMaschine KlangMaschine de Sigune von Osten, grupul teatral Art Point la Sibiu.
Filmul e o pasiune arzătoarea de a mea de când am fost mic şi mă ducea tata la cinema
Când vine vorba de filme, vă pot spune că Mihai ajunge să vadă şi câte 200 pe an. Îi plac filmele de când era mic. Totodată ce vede şi analizează, Kolcs scrie cronici de film atât pentru blogul personal, cât şi pentru publicaţia Sibiu 100%. De asemenea, aţi putut răsfoi şi pe Cuvinte online unele din materialele lui.
Filmul e o pasiune arzătoarea de a mea de când am fost mic şi mă ducea tata la cinema (încă ţin minte când am văzut prima dată Jurassic Park). De atunci gustul meu pentru filme s-a maturizat şi s-a rafinat, povesteşte Mihai. Foarte mult apreciază filmele vechi, iar prin recenziile de pe blog vrea să convingă lumea că un film nu-şi pierde valoarea dacă e mai vechi de doi ani. Consideră că până şi un film vechi de 80 de ani poate încânta lumea.
Printre filmele sale preferate se numără The Fountain, Brazil, The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford. Deşi regizorul său preferat este Terry Gilliam, susţine că Tarkovsky e cel mai bun ever.
Îmi place muzica veche. Ar fi trebuit să mă nasc în anii 50 ca să profit din plin de anii 60-70
Până şi muzica pe care o ascultă e în mare parte din filme, Clint Mansell se numără printre favoriţii săi. Ascultă de la Rammstein la Pink Floyd, Muse, Radiohead, DeVotchka, The Tiger Lillies, dar şi muzică românească precum Viţa de Vie, Şuie Paparude, Vama Veche. Îmi place muzica veche. Ar fi trebuit să mă nasc în anii 50 ca să profit din plin de anii 60-70, mai puţin de partea cu comunismul, mai spune Mihai.
Kolcs se prezintă precum un cocktail uman: e când coleric când melancolic, uneori carismatic, alteori patetic. O persoană iubită şi urâtă, un ateu şi-un pacifist, iubitor de artă şi care pur şi simplu gândeşte prea mult uneori. Eu aş spune că e o fiinţă care profită de avantajul tinereţii, al bunei dispoziţii, una care îşi trăieşte pasiunile prin toate fibrele.
În ipostaza omului digital
Kolcs e unul dintre acei tineri fără stare, care explorează totul şi are prea puţine şanse să se plictisească. De când a plecat să studi
eze Drama & Writing în Cambridge, foarte rar ajunge prin România, dar şi atunci, chiar dacă este asaltat din toate părţile de cunoştinţe şi prieteni, tot reuşeşte să îşi pună în practică planurile şi ideile. Cele mai multe le materializează prin piese de teatru. Art Café este locul unde se simte în largul lui.
Ultimul său proiect se numeşte Homo Sapiens Digitalis şi va fi prezentat vineri în cafeneaua artiştilor sub forma unei expoziţii. Este vorba mai exact de un studiu antropologic despre habitatul şi manierismele omului modern. Scopul expoziţiei propuse de Mihai e de a prezenta o variantă compactată, însă veridică a omului digital al începutului de secol 21.
Problemele explorate sub nuanţă critică de Mihai în proiectul său sunt: invadarea spaţiului intim de dimensiunea digitală, dependenţa, pierderea contactului uman, globalizarea, desensibilizarea, manipularea, deteriorarea fizică, idealul fizic. Mai multe detalii găsiţi aici, însă cum evoluează situaţia omului digital, veţi afla numai dacă veţi vizita expoziţia din cafeneaua artiştilor.
Be First to Comment