Cătălin este din Râşnov, iar la 18 ani a plecat de acasă cu ambiţia de a deveni ofiţer al armatei române. Acesta era visul său. Studiile şi le-a făcut la Academia Forţelor Terestre. „În 2003 păşeam cu mândrie peste pragul unităţii militare…eram ofiţer”.
Pe lângă actor al trupei „Teatrul Vostru” Sibiu şi colaborator al Teatrului Radu Stanca, Cătălin este şi liderul studenţilor Universităţii Lucian Blaga şi Director al Festivalului Internaţional Universitar „Universtudent” Sibiu 2010.
Nu s-a gândit niciodată că va deveni actor. Visul pentru care a luptat de la 18 ani a fost acela de a deveni ofiţer. Când era mic era fascinat de poveştile de pe front ale bunicului său. A avut parte de o copilărie fericită, presărată cu multe întâmplări haioase. Nimic nu se compară cu a merge la scăldat, cu jocurile copilăriei mele pe care, din păcate nu mulţi copii le mai joacă astăzi. Obişnuiam pe atunci să facem foarte multe farse oamenilor, iar câteodată cădeau victime chiar bunicii mei… distracţia era pe măsură, îşi aminteşte el.
Eram fascinat de lumea aceea şi mi-am spus că într-o zi voi fi şi eu acolo pe acea scenă.
Sunt de admirat oamenii care, pe lângă faptul că-şi dau seama ce vor cu adevărat în viaţă, sunt şi în stare să renunţe la tot ce au strâns până la momentul respectiv, în favoarea împlinirii celui mai drag vis. În timpul studiilor militare, Cătălin a descoperit teatrul. Nu doar ca simplu spectator, cum am făcut mulţi dintre noi, ci şi-a descoperit o pasiune „ascunsă” pe care nu a ezitat să o dezvolte. A renunţat la militărie. Era o plăcere nebună când mergeam la spectacolele acelei vremi. La teatru eram apărat de toate problemele de zi cu zi. Eram fascinat de lumea aceea şi mi-am spus că într-o zi voi fi şi eu acolo pe acea scenă. Lucru care avea să se întâmple câţiva ani mai târziu. Mi-am dat demisia din armată şi m-am întors în 2005 la Sibiu. Am intrat la Actorie şi iată că sunt actor, povesteşte Cătălin.
Prima experienţă a actorului a avut loc în 2006 în cadrul ediţiei de atunci a Festivalului Internaţional de Teatru. Atunci, Virgil Fonda l-a distribuit într-un spectacol de lectură. Nu voi uita niciodată acele clipe – emoţiile mă năpădeau – mă simţeam ca şi când aş fi fost îndrăgostit. De atunci am jucat incontinuu, mai spune actorul.
Copiii nu te lasă să greşeşti, pentru că te sancţionează imediat pierzându-şi interesul pentru ceea ce le prezinţi.
Un moment foarte important în viaţa şi cariera lui Cătălin a fost acela al întâlniri cu Marian Râlea, Magicianul copiilor sau Magi, cum îi spun studenţii lui. Acesta i-a deschis tânărului actor pofta pentru teatrul interactiv. Concepţia lui de a juca teatru s-a schimbat în totalitate. Îi place foarte mult să joace pentru copii, e un tărâm unde nu ai voie să greşeşti. Copiii nu te lasă să greşeşti, pentru că te sancţionează imediat pierzându-şi interesul pentru ceea ce le prezinţi. Iar asta te ajută dându-ţi posibilitatea să înveţi de la ei şi totodată să redescoperi universul lor atât de asemănător cu cel al actorului, precizează Cătălin.
Anul acesta în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Cătălin va avea spectacole în fiecare zi. În ciuda faptului că va fi foarte ocupat, el se bucură de şansa primită şi îşi doreşte să-şi facă prieteni cu care să colaboreze în acest domeniu.
Cele mai îndrăgite spectacole în care l-am putut vedea pe Cătălin sunt cele din Jocul de-a Teatrul – Farsele Medievale, Ceai-hov, Lucrarea de Diplomă. La Teatru Radu Stanca îl putem urmări în următoarele piese: AUTO-DA-FE, Metamorfoze, Faus şi Ghidul Copilăriei Retrocedate. Ultima piesă se joacă la Casa Artelor din Sibiu şi va avea un rol important în cadrul Festivalului de anul acesta.
De asemenea, regizorul acestei piese, Gavriil Pinte se numără printre favoriţii lui Cătălin, pe lângă Silviu Purcărete şi ceilalţi cu care a lucrat şi alături de care a avut experienţe unice. Actorul său preferat este Marian Râlea, actor pe care îl consideră complet.
Cătălin a ţinut să precizeze mai multe lucruri despre piesa Suflet de Statuie, un spectacol de Marian Râlea.
Suflet de Statuie este un spectacol pe care lumea îl îndrăgeşte foarte mult. De la început şi până acum a suferit multe modificări. Este un spectacol interactiv iar eu joc „Primul Român” – Ciobanul Ion Mioară, el prinde viaţă cu ajutorul celor din public. Ciobanul statuie trezindu-se la viaţă o ceartă pe Mioriţa pentru că „gura nu-i mai tace” sau îşi aduce aminte de lupii care i-au mâncat oile şi aşa mai departe. Suflet de Statuie va fi prezentat sibienilor din nou, în 5 – 11 iulie 2010.
Când vine vorba de viitorul teatrului în România, actorul consideră că ne îndreptăm spre un teatru de proiecte. Companiile independente vor fi cele care vor câştiga piaţa într-un viitor apropiat. Cu siguranţă foarte puţine teatre vor mai fi finanţate de bugetul de stat, exact cum este şi în vestul Europei, arată Cătălin.
Filmele lui preferate sunt cele româneşti cu Dem Rădulescu, Toma Caragiu. Citeşte mult teatru, iar scriitorii săi preferaţi sunt cei ruşi: AP Cehov, LN Tolstoi, Dostoevski. Muzica pe care o ascultă cu plăcere diferă de la o stare la alta. Ascultă Mozart şi Beethoven, dar şi Vama Veche, Holograf, Direcţia 5, Edith Piaf şi Charles Aznavour. Cele mai importante lucruri pentru Cătălin sunt: trupa „Teatrul Vostru”, publicul acestei trupe, prietenul său cel mai bun, câinele lui şi cartea lui Stanislavski – Munca actorului cu sine însuşi.
Suntem o echipă tânără şi dornică de a face lucruri măreţe.
Cătălin e foarte ambiţios. Peste câţiva ani se vede alături de colegi săi pe cele mai importante scene ale Europei. Dacă nu suntem o echipă nu putem exista. Practic asta este fraza la care se poate rezuma întreaga noastră muncă. Suntem o echipă tânără şi dornică de a face lucruri măreţe. Cred că şi entuziasmul vârstei ne mână în luptă, indică el.
Teatrul Naţional Radu Stanca este pentru tânărul actor unul dintre cele mai bune teatre din ţară, iar pe actorii cu care s-a întâlnit pe scenă îi caracterizează un profesionalism exemplar. Un model pentru mine îl reprezintă Directorul Teatrului – Domnul Constantin Chiriac un actor şi un manager de excepţie, explică actorul.
Pentru Cătălin a fi fericit, înseamnă a face teatru, iar cea mai mare bucurie o are atunci când îşi întâlneşte publicul. Nimic nu se compară cu emoţiile pe care le am la finalul spectacolului.
Be First to Comment