Pyramus & Thisbe pentru cine?

La Teatrul Naţional „Radu Stanca”, în a opta zi a festivalului, am putut să vedem o interesantă parodie marca Alexandru Dabija şi actorii Teatrului Odeon. O poveste împărţită în patru, una care vrea să-ţi spună cum se face teatru azi şi cum se percepe acesta, patru bucăţi care îţi stârnesc hohote de râs (isteric sau ironic) din clipă în clipă.

Chiar dacă pare o comedie delicioasă pentru cei mai mulţi din sală, spectacolul lui Dabija se adresează unui public de avizaţi. Pornind de la scena meşterilor din Visul unei nopţi de vară, ni se prezintă în cele aproape 90 de minute, patru fragmente care ni-i petrec în faţă pe Gutuie, Fundulea, Piţigoi, Foamete, Nănău şi Scoabă.

Tendinţele teatrului românesc sunt expuse şi satirizate în patru părţi sub masca uriaşă a unui leu şi prin searbăda crăpătură a unui „zid”.

La început meşterii sunt reprezentaţi de nişte femei îmbrăcate în negru, iar Theseus şi Hippolyta, veniţi să le urmărească spectacolul, într-un cuplu de homosexuali, în constrast cu meşterii. Doamnele se dovedesc apoi nişte fiinţe absolut normale, dornice să facă teatru. Remarcant mi s-a părut în această primă parte, joacul actoriceasc al Oanei Ştefănescu (Pyramus).

A doua poveste ne aruncă în faţa unei clase de actorie, cea a profesorului Gutman. Acesta, ajutat de studenţii lui, vrea să revoluţioneze teatrul şi aduce nou în istoria lui Pyram şi Thisbe prea multe elemente multimedia şi bineînţeles, nu lasă deoparte nici tentele sexuale. De data aceasta, ei sunt priviţi cu dezgust de prinţii pe care-i găsim în costume de aristocraţi.

Următoarea parte m-a izbit total în afara teatrului. De parcă un paznic uriaş a venit, m-a luat de umeri şi m-a scos din teatru pe uşa din spate. Încercarea unor moldovenii şi a ungurului lăsat fără traducere (Pavel Bartoş) de a reda o dâră de atmosferă shakespereană (cam mult spus) n-a mai reuşit să-mi smulgă zâmbete ci să mă înfurie. În acelaşi timp, nu am putut să nu observ cât de savurată a fost această bucată de foarte mulţi spectatori. Dabija şi-a atins scopul, a prezentat şi teatrul în deviere, dar şi publicul.

Ultima parte mi s-a părut tranşant de sinceră. Aşa-zişii maşinişti ai Teatrului Odeon au intrat în jocul regizorului şi ne-au spus în cel mai simplu şi clar mod povestea lui Pyramus şi Thisbe.

Despre Pyramus & Thisbe 4 you s-au scris deja nenumărate cronici. Piesa în sine este o cronică a teatrului, iar pentru spectacolul respectiv Alexandru Dabija a fost premiat pentru regie anul acesta la Uniter. Regizorul ironizează acut teatrul. Nu ştiu dacă în general sau doar teatrul românesc, dar cu piesa asta îl calcă în picioare. Prin variantele prezentate, acesta nu face altceva decât să parodizeze moduri de a face teatru.

Pyramus & Thisbe 4 you este un semnal de alarmă pentru tine: cel care priveşti teatrul dar mai ales pentru cel care faci teatru, cel atras tot mai mult de căderea în comercial.

Credite foto: Mihaela Marin

articol publicat aici.