Pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu am avut ocazia să vedem în a cincea zi a festivalului, un spectacol de dans şi lumini în acelaşi timp. Trupa israeliană Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC) ne-a mai prezentat un dans cu o seară înainte, e vorba de spectacolul „Amintiri”. De data aceasta am putut urmări spectacolul de dans „Aproape de soare”, inspirat din opera “Woyzeck” de Georg Büchner şi coregrafiat de Rami Be’er, un fel de „părinte spiritual” al trupei.
A fost odată un copil sărman şi n-avea nici tată, nici mamă, toţi erau morţi şi nu mai era nimeni pe lume. (…) Şi atunci s-a dus la soare şi cand a ajuns la soare, era o floarea-soarelui veştedă. (Woyzeck )
Cu aceste cuvinte şi cu Sigur Ros – Untitled #1 pe fundal, şi-au început spectacolul de dans şi lumini cei de la KCDC. Coregraful Rami Be’er şi trupa lui de dansatori ne-au purtat o oră prin alte lumi, mai aproape de soare. Luminile reprezintă nişte elemente de o vădită importanţă atunci când vine vorba de spectacolele lor. Muzică, dans şi o administrarea de excepţie a luminilor. Călătoria în care ne invită dansatorii israelieni are un soundtrack incredibil (eu am rămas marcată de melodia de început). Razele soarelui sunt redate atât prin lumini gălbui puternice cât şi prin „rogojinele” pe post de veşminte, purtate de fiecare dansator. Ideea costumelor îi aparţine lui Maor Tzabar.
Călătoria înspre soare… povestea redată prin dans, în schimb, a fost destul de haotică, de fapt, nici n-am simţit că a fost vorba de o poveste, dar am privit relaxată dansul, ghidată de jocul de lumini ce-ţi rămâne o vreme fixat de retină. Mişcările dansatorilor, chiar dacă au fost vreo două greşeli (astea vizibile), au transmis când emoţie când energie.
Spectacolul oferit de trupa de dans KCDC a avut parte de nişte metode mai primitive, iar desfăşurarea spectacolului nu a fost la nivelul aşteptat de ei. La început, în loc de arhicunoscuta voce de pe bandă ce îţi spune să îţi închizi telefonul mobil, să nu faci fotografii sau filmări, de data asta, un domn a apărut în sală, ne-a transmis aceste rugăminţi, a avut pe cineva s-o spună (prea timid şi încet) şi în engleză. Şi, de parcă n-ar fi fost suficient, în timpul reprezentaţiei, din lipsa a două reflectoare laterale, doi tipi au apărut în stânga şi dreapta senei cu câte un reflector în mână şi timp de câteva minute.
credite foto: Mihaela Marin
articol publicat aici.
Be First to Comment