Anul acesta la FITS, Polonia este foarte bine reprezentată, avem…
Tag: fits
Asta-i perioada aia a anului din care eu îmi trag seva. FITS și TIFF sunt combustibil pentru ozeneul meu. Din 25 până în 31 mai, mă încarc cu teatru. Aș sta până la final și, chiar dacă-s bucuroasă că cele două festivaluri nu se mai suprapun, tura asta vreau 10 zile de TIFF, cu-atât mai mult cu cât ieri am aflat o grămadă de vești bune despre festivalul de film de la Cluj.
Nu știu dacă e coincidență sau o adevărată sursă de inspirație, însă în 2012 se domolesc crizele. Festivalul de Teatru de la Sibiu stă sub semnul crizelor, în timp ce filmele din competiția de la TIFF au ca temă centrală crizele de orice fel.
De asemenea, o parte din cei cinci cititori ai mei (da, a crescut numărul), știu că mie-mi place Sigur Rós. Unul, care probabil a citit de pe blogul ăsta cam tot ce am uitat eu c-am scris, știe cât de impresionată am fost când, acum doi ani, la FITS, un spectacol de dans a început pe una dintre piesele lor. Ce nu știe prea multă lume, poate doar cei care au răsfoit blogul festivalului de film și presa clujeană de ieri, e că un membru al trupei a făcut coloană sonoră a unui film ce va fi prezentat la TIFF, Vulcanul, și mai mult, va fi prezent la Cluj ca membru al juriului.
Și acestea nu-s singurele elemente care mă fac să îndrăgesc așa tare cele două festivaluri. Până la urmă, e vorba de teatru și de film, două stări în fața cărora îmi las ochii căscați, gândurile într-un ungher de minte, sufletul deschis, mintea tot mai limpede și toate grijile cât mai departe. Preț de câteva momente (până la câteva ore), mă las furată din viața mea și trăiesc cât mai frumos și mai ales, artistic, prin alții.
Abia aștept să vă povestesc și vouă prin ce vieți am mai trecut, ce trăiri am adunat și câte culori mi-au luminat retina (aici vin și cu partea foto, dacă aparatul meu antic și drag binevoiește să fie resuscitat). Între timp, vă las lista spectacolelor pe care intenționez să le văd la Sibiu, cine știe, poate vom fi colegi de sală și stări. În ceea ce privește filmele de la TIFF, vreau să las spontaneitatea să aleagă, mă las ghidată și de recomandările făcute de Mihai Chirilov, plus doza binemeritată de Kubrick.
Spectacole de la FITS 2012, care vor trece prin retina ozeneului:
M-am întors la Sibiu cu drag și dor, deși n-a trecut decât o săptamână de la ultima mea scurtă vizită. Aseară, însă, am reușit să mă simt ca pe vremea mea… din Sibiu. M-am revăzut cu un profesor, cu cea care mi-a fost colega doi ani la cămin și cu care nu am reușit să-mi termin încă poveștile, căci de fiecare dată când începem să depănăm amintiri, ne lungim la infinit.
Apoi, colegele mele de anul trecut, de la cămin, m-au luat cu ele la party-ul de după banchet, iar într-un final am ajuns în cuibul retro unde ne distram pe vremuri. Și a fost ca altădată. Cu dansuri nebune, fără gândul de: ce-ar zice lumea și cu ore târzii care ne-au prins pe străzile Sibiului.
Și parcă, atunci când te simți așa bine nici nu ți-e greu să te trezești dimineața. Și mai ai și un zâmbet uriaș lipit de tine. Am fost, așadar, foarte matinală. Am pornit spre teatru de unde mi-am luat acreditarea și invitațiile pentru FITS, apoi m-am cazat. Am gustat teatru cum am putut, toată ziua și am scris și aici. Iar în câteva ore, merg să văd primul spectacol de teatru de anul acesta, din Sibiu. Mi-e dor!
Revin curând cu fotografiile făcute azi!
Un mic bonus, despre FITS, ce scriam pentru Aplauze acum doi ani, când festivalul avea 16 ani:
Janis Joplin izbucnind pe fundal cu al său ascuţit Summertime şi versuri culese din Shakespeare, Sarah Kane şi Luigi Pirandello. Printr-o formă de teatru tranşant de deschisă, one-man-show-ul oferit de artistul italian, Pippo Delbono, ne arată disperata poveste autobiografică a acestuia.
O sală simplă şi destul de mică. În mijloc o masă pe care zac două sticle şi un pahar, un scaun şi un microfon. Şi artistul. Nu e nevoie de altceva când te afli în preajma acestui om dispus să-ţi ofere tulburătoarea lui poveste. Una de iunie, una ce te răscoleşte şi pe care n-o vrei veridică. Te laşi purtat de tot ce-ţi exprimă Pippo, dar prinzi atât de mult drag de el că, cu tot farmecul povestirii, nu vrei să fie adevărat ce tocmai ai descoperit.
O poveste plină de emoţie a fost spusă în a opta zi de festival la Sala Studio a Teatrului Naţional „Radu Stanca”. O parte din compania lui Pippo Delbono din Italia a fost prezentă la Sibiu. Mai bine de 80 de minute, Pippo ne-a spus povestea lui de iunie. Da, povestea sinceră a artistului italian este pusă pe tavă şi completată de câteva fragmente din spectacolele realizate de el uitându-se în viaţa lui: „Strigătul”, „Vremea asasinilor”, “Furia”, “Henry V” etc. Acesta a cotrobăit prin cele mai sensibile sertare şi ne-a purtat prin cadrele dezolante peste care el a trecut cu tărie şi încredere.