Marte e acasă. De mai bine de 20 de ani. Marte, cu numele, e de vreo şapte ani, de prin liceu, când nimeni nu prea ştia ce şi unde e Zlatna, iar cea mai scurtă descriere asta a fost: Marte. Un fost oraş dintre cele mai poluate şi aş putea să-l numesc fost oraş în general. Că pe vremuri, aflat-am, a fost chiar şi municipiu. Acum… e un sat mai mare, cu blocuri şi câteva terase, cu stadion, o şcoală generală şi-un liceu. Cu ruine, dar multă verdeaţă, cu un pod în centru unde se-adună lumea să stea la taclale. Şi să asculte manele pe telefon. Să se uite după figurile noi, necunoscute, rare, ce-i drept.
Unii se trezesc nostalgici şi prind drag de oraşul ăsta pentru că au avut parte de-o copilărie memorabilă. E cam singurul lucru care ne mai leagă de urbea asta pustie şi nenorocită. Bine, ar mai fi familia, părinţii, masa caldă, camera aşa cum am lăsat-o, amintiri. Experimentez viaţa pe Marte în vacanţe şi uneori în weekend. Mi se face uneori dor, dar îmi trece foarte repede. Fug de locul ăsta de vreo şapte ani şi în cele mai libere clipe tot aici revin. Nu că-mi place. Sunt nevoită. Nu mai pot iubi oraşul ăsta cu nicio fibră. Nu-l mai pot numi oraş cu niciun cuvânt. Mă deprimă. Simt cum stă timpul în loc, iar când nu stă, zboară pe lângă mine. Trufaş, mă umple de riduri, mă scuipă şi pleacă mai departe.
Mai bine decât mine şi tot despre Marte, doar că nu martele meu, zice aici:
Probably the worst thing about being on Mars is that nothing will happen there. Time will seem stale and empty. (Mr. Noobody)
Când stai pe Marte ajungi să te gândeşti tot mai rar la oameni, iar cei virtuali te enervează pentru că nu poţi să ieşi cu ei la bere. Când eşti de prea mult timp pe Marte înseamnă că ai văzut şi revăzut prea multe filme, că nu-ţi mai suporţi playlist-ul, deşi conţine mii de melodii sau că deja au început cărţile să te citească pe tine. Ca să-ţi mai schimbi din activităţi, te provoci cu un instrument muzical. Observi că eşti varză, insişti, dar te trezeşti cu chitara în braţe şi cu degetele pe taste scriind poezii. Sau poate îţi resuscitezi contul de tumblr şi arunci acolo cu ce apuci numai ca să eliberezi din tensiune. Ori poate somnul ţi-a devenit cel mai bun prieten. Marte e locul care te poate transforma foarte uşor într-un sălbatic. Păzea!
LE: sau cum să fii deprimat într-un oraş deprimant dintr-o depresiune – concluzionează cineva după ce-i spun că Marte e înconjurat(ă) de munţi.
8 Comments