Aveam vreo 11 ani sau 12, nici nu mai ţin minte. Ştiu că în cadrul unui seminar de engleză ne-am hotărât să facem un ziar, iar mie mi-a venit sarcina să îi iau un interviu unei doamne doctor din oraş. Cum pe vremea aia, personajul principal de pe marte (aka Zlanta) era poluarea, e clar că acesta a fost şi subiectul interviului. Toată treaba a sunat cam aşa:
Reporter: D-nă doctor, poluarea din oraşul Zlatna are efect asupra noastră, a copiilor? Care este acest effect şi cât de grave pot fi urmările lui?
Vultur Claudia : Da, sigur. Efectele pot fi imediate şi de lungă durată Acestea pot provoca iritaţii ale căilor respiratorii, dureri de cap şi mai rar, stări de sufocare. Când noxele sunt mari, de lungă durată şi merg cu tulburări în creştere şi dezvoltar, suferinţa sistemului nervos central, creează anemii de diferite grade şi duc la scăderea imunităţii organismului faţă de infecţii.
Rep.: Alimentaţia constituie un factor principal în apărarea organismului nostru contra poluării?
V.C.: Da, este un factor care spune cuvântul în apărarea organismului nostru împotriva poluării. Alimentaţia populaţiei din zonele cu plumb constă într-im exces de alimentaţie cu conţinut mare de minerale şi vitamine, conţinut crescut de proteine şi zaharuri şi evitarea alimentelor pe bază de grăsimi şi excitantelor nervoase (ciocolata, cacao, condimente etc).
Rep.: Există deosebiri între organismul unui copil dintr-un mediu poluat şi al unui copil dintr-un mediu nepoluat?
V.C.: Da, există deosebiri. După cum aţi văzut, copiii din Zlatna sunt anemici, foarte slăbiţi, iar creşterea şi dezvoltarea lor este afectată de poluare.