revelion, refugiu, revenire
Daca as putea m-as cuibari intr-o coaja de nuca
si mi-as inveli trupul jilav cu nervurile unei frunze…
Si atunci nu mi-as mai dori decat
sa nu vina veveritele… (Refugiu – Alex Petrescu)
Finalul unui an ca 2011, căruia am încetat să-i mai atribui invective și începutul unui 2012 – care ne găsește curioși și parcă abia așteaptă să fie descoperit – aceste câteva zile m-au prins undeva deasupra norilor, deasupra orașelor pe care le-am numărat pe-nserate, e drept, destul de blurate, că ochii nu-mi văd “ca la carte”, sub stelele pe care tot atunci încercam să le dibuiesc, exact de pe prispa locului unde din când în când aș vrea să trăiesc.
Am avut parte, pe scurt și deloc liric am să continui, de un revelion liniștit, într-un refugiu (la propriu și la figurat) despre care până acum am tot scris și de-acum vreau să-l tot vizitez, un loc de unde te întorci curățat, cumva vindecat, fie și doar pentru o vreme.
Un revelion fără televizor, deși, în drum spre Săruni am tot dat de televizoare, ba de unul vechi, cu cutie de lemn, scos în drum, pentru trecătorii cu imaginație bogată, ba de unul minuscul, pe care-l credeam de jucărie și pentru care, în plină miopie, aș fi avut nevoie de înc-o pereche de ochelari, dar care-aduce știri și umple clipele unor oameni calzi, ce trăiesc departe de “civilizație” și care ne-au întâmpinat cu cel mai bun vin fiert și cea mai “usturoaie” brânză.
Un revelion petrecut în liniște, chiar și fără prea multă muzică, doar câteva melodii cântate la chitară și puțin radio Guerrilla, fără șampanie, dar cu o vânătorească prea tentantă, fără artificii extra colorate, doar cu niște pâlpâieli de la distanță și vreo două petarde trase cu arma lui Avram Iancu (deja m-arunc în inside jokes, se-aude țăcănitu’?).
Câteva zile cu multă liniște pentru suflet și bucurie pentru ochi. Un revelion cu nu te supăra frate și ceva cărți pe sub nas lecturate. Și mai pe scurt, un revelion cum mi-ar plăcea să le am pe toate.
P.S. – De la Săruni, în amurg, asfințitul parcă-i sfințit, în roșu-aprins plus alte culori, mai ales când sunt mai puțini nori care se-ntind lăptos de-asupra lumii lăsate-n urmă la poalele munților.
6 Comments