Mă întreabă Cristina cum și ce fac eu când nu-s pe Interneți. Păi, chiar azi și-a dat seama că ori dorm, ori dorm foarte mult, ori altele pe care urmează să le enumăr aici:
* când și cum pot, după cum am făcut recent, mai merg pe munți. Pentru că îmi place, e cu oameni faini și de cele mai multe ori fără semnal, deci în fundul lumii, dar în vârful ei, totuși;
* mă plimb pe străzi, dar la naiba cu nokia ăsta, că nu pot să nu verific feisbuci și tuitări;
* citesc și cam ezit să citesc de pe calculatoare, că-mi sparg ochii;
* sunt pe drumuri, trenuri, busuri;
* cluburi, pub-uri, concerte simpatice sau de la care trebuie să dispar;
* mai fac câte o fotografie când și cum, mai ascult o muzică în căști;
* cumpărături, că oameni suntem și trebuie să mănânce și gura noastră ceva.
Tot cu Cristina vorbeam zilele trecute despre stat. Nu al nostru, statul în general, cel dinaintea erei facebook, pe când nu stăteam după niște gratii ale spiritului. Doar stăteam. Așa cum stai dimineața pe budă și ai impresia că timpul nu mai curge. Și parcă așa aș mai sta din când în când, bineînțeles, nu musai în locuri atât de confortabile, dar aș șede de-a dreptul. Că am obosit cu atâta concetrare pe nimicuri. Și mi-au obosit și oasele nemișcate. Hai, deci, să facem o plimbare la marginea online-ului.
4 Comments