Sunt sătulă

– de drumurile cu taxiul în miez de noapte după ce mi-am dat ultimii bani pe abonamentul general de bus (deși a fost decontat ulterior);

– de ploile din aprilie și vântul prea tăios;

– de trezitul de dimineață, dar încerc să-l agreez;

– de veștile despre oamenii dragi care mor;

– de alte pierderi pe care nu le mai suport;

– de oamenii care n-au curaj să spună ceea ce simt;

– de accesele și chiar excesele de egoism ale tot mai multor persoane ce mă înconjoară;

– de cei care își transmit stările prin postări pe bloguri (la fel cum fac și eu acum), însă cu o direcție specifică, deși o ascund prin cuvintele legate în mod ales;

– de oamenii care nu știu ce vor și care te lasă în mijlocul drumului când îți e mai greu;

– de atâtea intrigi și povești;

– de atâta liniște și singurătate.

Tot ce vreau să cred e că dacă acesta e începutul, cuprinsul va fi unul în care voi reuși să mă bucur de oamenii frumoși din jur exact așa cum i-am cunoscut.