Știi acele momente în care parcă nu-ți mai vine să-i privești pe ceilalți de la alte înălțimi, când uiți toate snobismele pe care din îndrăzneală ai încercat să ți le însușești și-ți dai seama că nu ești altceva decât un om pe drum, poate doar cu doi centrimetri mai bun decât un cerșetor din colțul străzii. Și asta pentru că mergi, muncești și mai gândești din când în când.
Întâmplarea, karma sau cum ai vrea să-i zici, a făcut ca astăzi să scriu un articol, nu tocmai drăguț, despre cerșetori. Oricum, eu l-aș numi mai degrabă obiectiv decât ironic. Altă întâmplare face ca, la scurt timp după ce-am scris articolul, să cad în groapa lor. Să ajung să mă caut în toate buzunarele după, ghici cât?, 5 bani, să văd niște puști ai străzii cum îmi rânjesc în fața și chiar îndrăznesc și așa să aștepte vreo monedă. E greu când încerci să fii om mare și te lovești de fundul spart al sacului.
E o senzație cruntă când îți dai seama că până și amărâtul de rest de la magazinul de peste drum te-ar fi scos din rahat. Dar nu, tu te-ai ales cu-o gumă. Și ce mai poți face doar cu respirația proaspătă? Tot nu te îndeamnă să ceri un ban. Pentru că ai principii și pentru că uneori le-ai da în cap cerșetorilor. Pășești din locul lor și suplinești 5 bani cu un zâmbet, ca să dispari apoi cu lacrimi în ochi.
De ce nu dau bani cerșetorilor, iar dacă am făcut-o, nu se va mai repeta? Pentru că la fiecare monedă pierdută în felul ăsta, cu un fiecare Doamne-ajută spus în scârbă, nu fac altceva decât să mă umilesc și să mă apropii de… statutul lor.
5 Comments