Aprilie

Aiurită precum mi-a fost și luna, iată că am uitat din nou de postarea menstruală și apar, din nou, la început de nouă lună, să scriu câteva rânduri despre cea care a trecut. Și pentru că, deloc surprinzător, nu cred că mi-aș fi amintit de una singură, am noroc că unii chiar călătoresc prin spațiu și se opresc prin ozeneuri. Așa am aflat că ceva lipsește, știu, veți spune că de ceva vreme nici postarea de sâmbătă nu mai apare, dar aveți puțintică răbdare, ok?

Bine, am să revin acum la lucrurile lunare. Aprilie mi-a fost luna aia plină din care ai impresia că n-o să reușești să ieși în viață. Dar am reușit, drept dovadă, vă scriu abia de 1 mai. Asta înseamnă că a fost nevoie de ceva efort. După ce mi-am plănuit în martie o bucată de viață, în aprilie am început să o trăiesc cu spor. Începutul lunii m-a găsit în casă nouă și nu a fost păcăleală. Pe la munci am început în hopuri, cu boacăne și tensiuni, ca un ozeneu stricat, dar s-au reglat treburile pe parcurs.

Aprilie e luna în care muncești, începi să îți cumperi mâncare pe bonuri, faci cumpărături în cea mai apropiată piață, îți faci primul abonament de bus care-ți curăță într-o clipă buzunarele, rămâi în mijlocul drumului ca un cerșetor, apoi iscălești despre asta. E luna în care-ți pare că nu ești altceva decât un clovn într-o piață, unul ce face din baloane lungi cățeluși copiilor curioși, apoi scrijelești despre asta. Aprilie e și luna în care te trezești cu melodii despre păpușari prin urechi, după care te prezinți la muncă și în albul condeiului și-al gândurilor, începi să faci și despre asta un articol. Și din cerșetor și clovn, ajungi un păpușar nedumerit, fără să îți dai seama.

Aprilie, cu mult soare și puține ploi, te poate ajuta în meseria de om care trage frânghile. Dar ajungi să o faci pe ascuns și să țeși printre gânduri. Păpușarul de pe hârtie se ridică, îți trage o palmă și începe să răscolească furios prin acțiunile apropiate ale celor din jur. Te gândești ce și cum va face celălalt în secunda următoare și automat îți apar beculețe despre cum te va influența asta pe tine. Lipsă de ocupație, în alte cuvinte. După care să nu te miri, cum în plin Aprilie, te prinde sindromul Amelie. Ăla cu: Dacă face aia, e așa, dacă nu, nu! Așa se întâmplă când îți pleacă fluturii din stomac și încep să facă diverse teorii.

Și pentru că atunci când te muți te prinde cel mai tare dorul de casă, n-am putut să nu m-arunc prin trenuri sau mașini în direcția preferată. Acasă, locul unde mă relaxez și unde, de Înviere, se întâmplă cele mai greșite lucruri. Și asta an de an. Dar e important cum învăț să le reduc istoria din fașă.

Și, aruncată din nou pe drumuri, într-un aprilie furtunos, dar fără prea multe furtuni, îmi schimb noi file. Trec cu brio de o perioadă de probă deloc neplăcută, adun noi oameni în jurul meu cu care împart povești pe o terasă în cele mai simpatice pauze de la muncă. Și nu renunț nici în aprilie, la bucuria weekend-ului, acum cu-atât mai mult. Că avem deja un loc care ne așteaptă mereu, cu oameni fel de fel înspre minunați.

Oamenii cunoscuți în Aprilie sunt altfel. Mulți berbeci, mulți sărbătoriți, unii zâmbitori, alții săritori dar și câțiva cu măști bine puse, oameni pe care parcă n-aș vrea să-i descopăr. Că mi-e bine așa și bine o fi și lunile următoare: cu puținii oameni dragi adunați în urbea de pe Bega, cu cei cu care mă împac la timpul potrivit și pornesc spre noi și mai curate povești.

De-acum încolo, sper să-mi amintesc la timp de postările lunare și de împlinirea viselor agățate în calendar!

Diana Written by:

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *