După o noapte aproape nedormită în cort, din motive de lună plină, ploaie de meteoriţi şi alţi gărgăuni încăpăţânaţi, o dimineaţă mult aşteptată a venit cu un strop de răsărit de soare, cu câteva fire de ceaţă şi nişte pânză de păiajnen înşirată printre garduri. Cam cum vine soarele-n suflet după o furtună de gânduri. Nu strălucitor, ci încet, calm, la timpul potrivit. O dimineaţă prea dimineaţă, cu o plimbare-alergare după cafea şi nişte vorbe ce te-ndeamnă să-ţi fie bine. În astfel de dimineţi poţi chiar să te întorci la nişte vechi pasiuni…
La Roşia Montană
4 Comments