Şi era bine-n vis. Visam la feţi frumoşi, la basme cu zâne salvate când se aşteptau mai puţin, la drumuri iniţiatice care chiar te duceau undeva.
Visam la oameni frumoşi, simpli, sinceri, corecţi, deloc rupţi din poveşti, dar cam acolo le e locul.
Nu-i aşa că-i bine când te aştezi în pat cu diverse fantezii în minte cărora le speri împlinirea şi de nu, măcar te bucuri de nişte gânduri încântătoare?
Când şi cum şi unde le-am uitat şi nu mi le mai pot căţăra printre visele de om normal, nu ştiu.
A fi realist nu înseamnă să-ţi pierzi visele. A fi idealist nu înseamnă să trăieşti doar printre ele. Să-ţi păstrezi echilibrul e lucru mare.
Şi să îmbrăţişezi cu o resemnare deloc tulburătoare nişte certitudini e mai greu decât poate imaginaţia ta, coborâtă din fostele reverii, să ducă.
3 Comments