Ne mai sinucidem uneori.
Când te-arunci de la etaj şi-n drumul fulger vrei să schimbi o vorbă cu persoanele ce-ţi urmăresc căderea de pe ferestre, e ca-n viaţă, când te încăpăţânezi să te implici în relaţii, când simţi nevoia asta, când o faci automat, uneori involuntar. Te mai prinzi de câte-un pervaz, zăboveşti preţ de câteva secunde, dar persoana din fereastră reuşeşte să-ţi frângă şi ultimele suflări, încât te forţezi să-ţi desprinzi rapid degetele de pe o aşa zisă salvare. Dar, în drum, o iei de la capăt, mai încerci o dată, te mai prinzi de-o alinare, mai atingi un suflet de sticlă şi-ţi umpli astfel călătoria cu dese junghiuri care-ţi dau impresia că trăieşti mai intens, rupându-te din drumu-ţi lin spre dizolvare.
sursa foto: deviantart.com
2 Comments