Nu cred că un fan al filmelor lui Kubrick ar putea să rateze “Odiseea spațială” văzută pe un ecran uriaș, înconjurat de o mulțime de oameni. N-ai cum să nu te bucuri de imaginile superbe din film, de cadrele prin care – eu, una – mi-aș pierde ozeneul. N-are sens să povestesc filmul, e vechi, e vizionat, e o desfătare pentru privire.
Aseară însă, pe lângă acest privilegiu oferit de TIFF, o forță de undeva de sus, ne-a făcut cadou un spectacol de lumini, fulgerele de printre nori au înconjurat și evitat piața Unirii, transformându-se într-un cadru perfect de vizionare a acestui film. Cumva parcă eram și noi prin spațiu, iar când un avion tocmai se pregătea să aterizeze și a trecut pe deasupra noastră, senzația de plutire prin galaxie mi-a fost maximă.
—————–
După acest “cine-spectacol” de lumini, m-am îndreptat către Halele Flacăra, să văd și eu ce se petrece la TIFF Music Night. Muzică, culoare, spațiu industrial, neconvențional, bere gratis și cam puțină lume. Cel puțin la început, că am înțeles că lumea s-a deplasat apoi pentru Baba Zula, exact ce-am ratat eu din cauză de pleoape moarte. Am prins Noze sau cel puțin așa bănuiesc. Cred că s-a lăsat cu o petrecere interesantă, puțin nepotrivită pentru o zi de luni, poate de-aia mi s-a părut c-am văzut mai mult puștani pe acolo, decât oameni mari. Chiar simpatic spațiul de pe Someșului pentru astfel de evenimente.
sursa foto
One Comment